Optimism, politețe, politețuri

În dimineața de astăzi Noua Republică vine cu un articol-reacție la critici și atacuri. Dincolo de amestecul nefiresc, în cadrul aceluiași articol, al replicilor date criticilor venite din aceeași parte a baricadei cu cele îndreptate spre delatorii de dincolo, mesajul intenționează să  traseze limite clare între cine e și cine nu e la dreapta Tatălui, ori cine e la dreapta dar ar trebui sa se dea mai încolo.

Iertată să-mi fie vanitatea de a crede că mesajul postat în această dimineață a fost, într-o oarecare măsură, provocat de articolul de ieri și promovat nu tocmai discret ca replică la câteva bloguri cu subiect Noua Republică. Nu sunt o voce importantă în literatura de internet, cu toate acestea mă simt oarecum cu "musca pe căciulă". Probabil nu articolul meu a fost interpretat ca lipsit de optimism, mioritic, acrit sau fatalist. Totuși cred ca nici un comentariu chiar critic ori fatalist nu ar trebui luat ca impolitețe și tratat cu invitația "politicoasă" de a părăsi spațiul virtual  în care a pătruns.

În articolul Hey Take it Easy am încercat să dau glas câtorva îndoieli și temeri legate de o mișcare ce promite a fi una pe care o așteptam cu toată speranța. Prima dintre acestea este legată de probabilitatea naturală, constatată statistic, ca proiectul să eșueze, iar a doua este născută din experiența mișcărilor anterioare, AC/CDR și DA, la care am luat parte cu tot entuziasmul și optimismul pe care, cei ce mă cunosc, îl caracterizează ca "bolnăvicios".

Articolul-reacție al domnului Mihail Neamțu debutează cu indicarea taberei adverse reprezentate de "presa mogulilor" ca fiind proprietara comentariilor apocaliptice, pesimiste și critic distructive. Uitasem demult iubirea pentru Traian Băsescu când am început să constat, inițial revoltat, ulterior amuzat, atacurile contra Băsescu lipsite de argument, vădit tendențioase, pline de stângăcii răutăcioase și indiscret coordonate de un dirijor obedient motanului Felix. Este genul de presă pe care o detest, de care mi-e silă și care îmi provoacă revoltă când nu sunt penibil de comice.

Silogismul incomplet* din paragraful patru pare să pregătească declararea oricărui comentariu lipsit de entuziasm și încredere fundamentată aprioric ca fiind incompatibile cu rămânerea în conversație. Nu neg că în perioade de criză, în care intervenția echipelor civice în viața politică este urgentă, entuziasmul și sprijinul necondiționat al membrilor este una dintre condiții. Cu toate acestea, reflexul invitației adresate criticilor de a părăsi forumul nu face parte din cultura democratică.

Noua Republică este fundamentată, cel puțin declarativ, pe democrație și creștinism. Chiar inițiatorul ei, domnul Mihail Neamțu folosește destul de des argumente de teologie creștină. Civilizația în care, ca nație, sperăm să ne reintegrăm este eminamente democratică și creștină. Așa este firesc, necesar, chiar inevitabil. Iată de ce, am crezut că modelul organizațional al Noii Republici, cel puțin în forul interior al inițiatorilor săi, este reprezentat de echipa Păstorului și a ucenicilor săi. Dar se vede treaba că m-am înșelat ori am fost prea optimist în această direcție. Ce ar fi fost dacă la prima manifestare de îndoială, Păstorul și-ar fi îndepărtat ucenicul? Am mai fi vorbit astăzi de cei 12 Apostoli ?

Fatalitatea baciului mioritic este în fiecare dintre noi, domnule Mihail Neamțu. Este specificul național, fie că ne place, fie că nu. Este, e drept, ceea ce ne-a transformat în actorul de mâna a doua sau a treia pe scena politică a Europei și a lumii.  Șansa României este condiționată de diluarea acestui fatalism. Acesta este însă ținta unui proiect ce trece de capacitatea unei generații. Și, din păcate, pentru asta, doar entuziasmul și acțiunea imediată nu sunt suficiente.

Desigur, temerile mele sunt exagerate iar reacția este îndreptată către cei ale căror intenții sunt doar de a destabiliza. Iată de ce aștept o clarificare a destinatarilor îndemnului de a-și "găsi alte canale de exprimare", nu de alta, dar există riscul ca aceia dintre noi, care împărtășesc sincer valorile Noii Republici, dar care nu aderă magnetic la prima fluturare a fanionului să ia îndemnul ca atare și să se retragă cuminți la postura de telespectator cu telecomandă al vieții civice.

Bine, și dacă ar fi să cred că mesajul mă vizează direct,  alături de alte acrituri pesimiste, eu unul mă retrag imediat cu scuze de deranj. Credeți totuși că delatorii de profesie îmi vor urma exemplul, astfel scăpând de bruiajul criticilor ?  Și dacă asta s-ar petrece, Doamne ferește, credeți că odată cu aceștia vor disparea și pericolele reale ori  greșelile inerente?

Cred ca sunteți conștient ca suportul pe care îl cereți va veni numai după o deplină încredințare că echipa de lideri merită asta. Și cu cât o adeziune va fi dată mai greu cu atât mai solidă va susținerea. În rest ...  foc de paie, balon de săpun... Am dreptul să mă tem de asta, sunt obligat să o fac. Ținta dumneavoastră sunt oamenii de afaceri onești și harnici, clasa de mijloc. Nu vă așteptați ca ei să-și sacrifice timpul și energiile fără a cere dovezi că acestea vor fi administrate eficient. E un demers dificil domnule Neamțu cel la care v-ați angrenat.Vă admir pentru curajul pe care eu nu l-am avut și sper din toată inima că asta stă la baza demersului dumneavoastră, curajul și asumarea în cunoștință deplină a greutăților care vă așteaptă.

______________

Experiența de 15 ani în afaceri m-a învățat că lucrurile bune se fac în tihnă. Am constatat dureros că unele dintre ideile strălucite sunt greșeli, iar multe altele, nepotrivite. Am învățat după 15 ani de dureroase experiențe amare, în care falimentul este doar cel mai ușor dintre toate, că cele mai bune idei personale sunt și cele mai vulnerabile porți ale afacerii mele. Prin ele pătrund, conduse de vanitate și orgoliu, trojenii eșecului și ai falimentului. Am învățat astfel, că cei mai buni prieteni nu sunt cei ce mă laudă, ci aceia care mă critică.

Majoritatea clienților mei sunt mulțumiți de produsul cumpărat de la mine. Le mulțumesc și le sunt recunoscător pentru încrederea acordată căci știu că nu le este ușor să scoată sute și mii de euro din buzunar pentru un produs care mai degrabă promite decât demonstrează. Cu toate acestea,  sunt clienți care, uneori cu calm, alteori cu resentiment, aduc reproșuri. Aceștia sunt clienții la care țin și al căror numere de telefon le-am salvat în agenda telefonului personal, stându-le la dispoziție 24/24. Am învățat cu greu, dar definitiv și fericit, că ei sunt valorile mele cele mai de preț. Ei m-au ajutat să devin mai bun, mai performant, chiar dacă, cu prețul multor nopți nedormite. Mulțumită lor, după 15 ani nu mă mai tem de eșec. ȘTIU formula magică a reușitei în orice afacere.

Aceia dintre dumneavoastră pentru care, după patru ani de declin economic și financiar, cea mai importantă grijă a rămas doar scadența salariilor și a impozitelor, înțeleg foarte bine pledoaria mea de încheiere.

Cu optimism rezervat, dar încredere într-o zămislire a unei mișcări eficiente de dreapta, aștept două rânduri de răspuns. 

_____________________________________

*) probabil  formulat în grabă și bazat pe subânțelesul că Noua Republică este fundamentată în mod necesar pe cultura democratică.