Motivatie

1 oct. 2011

Hey...Take It Easy


Primul îndemn pe care l-aș adresa unei mișcări de genul Noii Republici, desigur ignorând lipsa mea de autoritate în a da sfaturi, ar fi :

Hey...Take It Easy!


Mă gândesc la MNR ca la un proiect și nu pot să nu amintesc că, statistic, 80% dintre proiecte eșuează. Cauzele intrinseci pentru care acestea eșuează, reducând foarte mult, se împart în două categorii:

  • Încremenirea în proiect. ... proiecte al căror promotori, membrii, sponsori dezbat permanent, analizează excesiv, decid apoi se răzgândesc, depășesc scadențe după scadențe, amână în așa măsură încât la un moment dat entuziasmul, determinare și resursele se epuizează iar proiectul moare.
  • Arderea etapelor. Sunt proiecte care se bazează de obicei  pe entuziasm și determinare puternice în jurul unui rezultat important și imediat și a unei echipe de lideri recunoscute ca atare de oameni de aceeași factură. Demarează pe un fond de criză și vine ca ultimă soluție la un sir de rezultate proaste. Membrii se adună rapid în echipe ad-hoc cu sau fără un lider formal. Din mers se descoperă și se împart sarcini, resursele vin și proiectul înaintează rapid. Din dorința de a atinge rezultatul cât mai repede sunt ignorate etapele de consolidare a rezultatelor, de analiză și se face rabat de la calitate. Uneori rezultatele sunt monitorizate, însă formal, ignorându-se fondul. În lipsa unei structuri matriceale echipele tind să nu comunice între ele. Rezultatele nu se armonizează și uneori apare sentimentul muncii fără rost. Echipa de lideri stabilește noi ținte la care membri încep să nu mai adere. O parte din echipe se dizolvă membrii agregându-se în altele sau părăsesc organizația. Unele proiecte în această fază se sting altele pot merge mai departe. Sentimente de frustrare și oboseală sunt ignorate. Uneori rezultatul este atins în extremis și la limită. Cu toate acestea treptat membrii se risipesc ca suporterii în urma unui meci de fotbal. O echipă restrânsă rămâne să exploateze succesul.


Scenariul descrie, desigur, experiențele noastre trăite anterior iar proiectele s-au numit Alianța Civică, Convenția Democratică, Dreptate și Adevăr. Toate proiecte ambițioase, euforice mari agregatoare de voințe sincere de a face repede și bine. Cu toate acestea, în urma celor două mari proiecte democratice, la scurt timp nu au rămas decât forme fără fond.

Astăzi suntem gata să o luam de la capăt. O nouă mișcare, născută din intenții profund sincere este pe cale să "prindă rădăcini".

Câți dintre noi mai sunt dispuși să-și sacrifice experiența, entuziasmul, energia și atât de prețiosul timp personal pentru ca la finalul a 1-2 ani de "luptă" să contorizăm o minunată câștigare - la limită - a alegrilor printr-o iluzorie evitarea revenirii stângii? Spun iluzorie căci o slaba majoritate înseamnă, de fapt, o puternică minoritate. Și oare putem îndrăzni, ca în 2012, după o guvernare dificilă de dreapta să evităm revenirea stângii, organizându-ne timid cu nici 12 -14 luni înaintea alegerilor?


M-am întrebat mereu:

  • De ce nu demarăm astfel de proiecte cu 4 ani înaintea alegerilor. 
  • De ce nu se propunem înainte de toate să ne cunoaștem personal unii cu alții, să legăm prietenii să dezbatem idei și să propunem soluții în tihnă? 
  • De ce apoi nu începem să colaborăm la proiecte simple cu miză civică și nu politică?
  • Ce am tot așteptat în ultimii 3 sau 7 ani?
  • De ce ne trezim mereu cu 1-2 ani înainte de scadență, în criză de timp, pregătiți doar să ardem etape și sa câștigăm în extremis și la limită?

... Oare de ce?

2 comentarii:

  1. Salut, Bogdane.

    Imi place modul in care pui problema.
    Este usor amar prin realismul sau dur, caracteristic pragmaticilor de dreapta :D

    Dar tot pe partea asta dreapta este de regula o indrazneala sfidatoare la adresa stereotipiei, a repetarii scadate a acelorasi jumatati de masura...
    Oamenii de dreapta au curajul sa faca lucruri care par prea indraznete, prea riscante, cu rezultat indoielnic.
    De aici multe falimente :D
    Dar atunci cand obtin succesul depasesc 100 de falimente cumulate. :D :D

    Da, sunt sanse foarte mari ca lucrurile sa urmeze scenariul pe care'l expui.
    Poate peste 50%.

    "Raul" insa a fost facut.
    Acum avem de ales in a sprijini/ajuta miscarile asa cum putem sau a sta in espectativa, asteptand esecul si momentul in care sa punem sare pe rana aratandu'le ca am avut dreptate.
    Una din optinui e mai constructiva.

    O zi buna iti doresc.

    Viq

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt convins, cu atât mai mult cu cât mișcarea care se prefigurează are promotori dintr-o generație proaspătă. Ce faină e natura, cum diluează dezastrele părinților prin generațiile copiilor. Mihail mi-a produs o foarte bună impresie, nu de azi, din prima zi în care l-am ascultat. Posedă o combinație de erudiție, modestie, inteligență și pragmatism fericită pentru un om politic.

    Mesajul meu este în aceeași măsură un avertisment dar și un îndemn la o altfel de abordare a noilor oportunități civice și politice.

    RăspundețiȘtergere