Educația o prioritate a unei politici de stat?

NU, educația nu este o prioritate. Este însăși fundamentul și în același timp, structura, seva și rațiunea oricărui stat
_____________________________________


După părerea mea, prima mare greșeală a primului guvern  dar și a următoarelor, este lipsa unei politici coerente privind învățământul și educația.

Învățământul, pentru un stat DEMOCRATIC și CIVILIZAT, este fundamentul. Nu economia, nu sănătatea nici chiar cercetarea, ci învățământul.

Învățământul, deși formal există, este sublim dar, în fond, nu există. Mai rău, în ultima vreme a fost pervertit, corupt și acum propagă și menține false valori.

România poate face reforme peste reforme. Atâta vreme cât acestea vor pleca de "sus", fără legătură cu cei ce sunt "jos", câtă vreme motorul va fi doar la pupa împingând cu oricâtă forță vasul mamut al învățământului romanesc, guvernarea sa va fi imposibilă sau cel puțin greoaie, acțiunile inerțiale. ...

Mesajul meu este aidoma celui pe care îl adresez mișcării NR în formare: singura speranță justificată este legată de felul în care mișcarea s-a declanșat de jos, de la firul ierbii și de felul în care, tot astfel, va fi susținută. Gândiți-va la Titanic și la unul dintre vasele moderne de croazieră. Cel din urmă nu are un singur motor și o singură cârmă plasate la pupa. O serie de motoare plasate în diverse poziții de-a lungul corpului navei asigură forța dar și guvernarea precisă. Pentru a continua metafora: nu trebuie ignorat că, fără o punte de comanda, dotată cu instrumente precise de navigație și mânuite de navigatori pricepuți, vasul va pluti o vreme dar va naviga sinuos, pierzându-se în marea micilor noastre reforme.

 Gândindu-mă la un sistem educațional mă gândesc la:

• Învățământul general, obligatoriu care trebuie să formeze abilitățile de cetățean ale oricăruia dintre viețuitorii cetății precum și abilitățile de auto-guvernare și auto-formare ale individului cetățean. 
• Învățământul de specialitate în care fiecare după abilități, înclinare și pasiune să-și formeze capacitățile de a profesa într-unul dintre domeniile industriale, artistice, etc.
• Educația permanentă care asigură individului trecut de vârsta școlii instrumente de dezvoltare a abilităților și competențelor. 
• Educatori, profesori, dascăli. Oameni care înțeleg și-și asumă importanța fundamentală a profesiei lor. Oameni care își asumă rolul de formatori și reformatori ai concetățenilor săi. Oameni care trăiesc cu demnitatea și onoarea unei misiuni fundamentale pentru vitalitatea și existența acestei nații.
• Coordonarea cu sistemul economic și de afaceri al nației. Multă vreme, de peste 20 de ani, sincronizarea între sistemul educațional și sistemul economic a fost ca și inexistentă. Învățământul și cercetarea nu s-au mai sincronizat după 1990, nici cantitativ și nici calitativ. Am fugit din sistemul centralizat al guvernării socialiste lăsând în urmă instrumente ce nu erau doar apanajul acestuia. 

Poți face pe un teren viran o cetate, poți face dintr-un teritoriu o cetate. Condiția e ca locuitorii săi să fie cetățeni liberi și conștienți de propria lor misiune iar pentru asta avem nevoie, mai întâi, de cetățenii dascăli.

Vă așteptăm, cu respect și prețuire, alături de noi, domnilor profesori!

Căci a sosit vremea să ne luăm țara înapoi!

A venit vremea să ne luăm țara înapoi!

Nu cred în declarațiile care constată venirea ceasului prielnic pentru a face sau a drege. Oare acum a venit vremea să ne luăm țara înapoi? NU, acum e târziu, ar fi trebuit să o luăm mai demult, ar fi trebuit să nu îi lăsăm să ne-o ia!
_________________________

Sintagma A venit vremea să ne luăm țara înapoi! aparține unuia dintre noii mei prieteni, Țino Cazimir și a fost "rostită" pe forumul sitului http://nouarepublica.ro. Mi-a plăcut atât de mult, încât am dat fuga aici pentru a nu o lăsa să treacă. Ne întâlnisem dimineață pe una dintre terasele Falezei Dunării din Galați. Încercam să înțelegem de ce am răspuns prezent la manifestul rostogolit pe internet, după chemarea la o Nouă Republică adresată de Mihail Neamțu în urmă cu câteva zile.

Manifestul formulat de Mihail și prietenii săi, acum fondatori (declanșatori) ai mișcării Noii Republici, dă glas majorității frustrărilor pe care le resimțim ca cetățeni ai acestor plaiuri. Cu toate acestea încercarea noastră, obsesivă într-o oarecare măsură, era să înțelegem: cine suntem, ce vrem ? Cine sunt și ce vor oamenii uniți de frustrare, de silă? Care sunt frustrărilor noastre comune?

...

• Frustrarea unei revolte pornite cu disperare și naivitate dar plătită cu sânge și confiscată de FSN în 1990 urmată de nu ne vindem țara pentru a o da, mai apoi, de pomană.
• Frustrarea de a nu fi putut să ne unim vreo dată pentru a ține piept hoardelor de jefuitori motivați de cele mai josnice pofte și porniri primitive, înarmați cu istețimea, cinismul, duplicitatea, obrăznicia și tupeul șacalilor.
• Frustrarea de a-i vedea pe străini călcându-ne pragul zâmbind amabil, vorbindu-ne politicos pentru a pleca apoi fără a mai dori să revină.
• Frustrarea de a nu se putea asuma cu demnitatea națiunea căreia îi aparținem căci noi nu cerșim și nu vrem de pomană ci vrem să fim egali prin inteligență, râvnă și competență.
• Frustrarea de a ne fi văzut țara pasată abil de la Dej la Dăscălescu de la Iorgovan la Iliescu.

Împotriva acestor frustrări nu ne mai sunt suficiente:

• Speranța și refugiul în munca pasională la locul nostru de muncă, 
• Ignorarea simulacrului politic jucat de marile noastre partide și promovat de mijloacele lor de propagandă, în fapt, spectacol grotesc al unor primitivi luându-se la trântă cu dinții încleștați pe ciolan.
• Satisfacția de a fi partenerul serios al măreței națiuni americane sau plăcerea de a călători doar cu buletinul peste frontiera dincolo de care mereu ne-am visat.
• Speranța ultimă de a ne face casă în alt parte când casa noastră e aici ...

Casa noastră este aici! Dar în ea s-au instalat cei pe care nu am îndrăznit să-i dăm pe ușă afară, pe care i-am investit cu încredere lăsându-i să ne cârmuiască trebile cât noi eram plecați la muncă ori la studii! Nea-m întors acum dar ne găsim casa în paragină, cu ferestrele sparte, tocurile de la uși smulse, vântul răscolind frunzele uscate ale speranțelor și încrederii noastre!

Să-i dăm afară din casa noastră! Să redevenim stăpâni la noi în bătătură! Să ne luăm casa înapoi!

Să ne luăm Țara înapoi!