dl. Funeriu, ministrul copiilor noștri

În încercarea de a înțelege mai bine mișcarea Noua Republică am ajuns pe situl pivot al acesteia www.blogary.ro

Aici am descoperit cu încântare, după o lipsă de câteva luni a dialogurilor cu Gabriel Liiceanu de la TVR, o serie de 3 videoclipuri a câte 30 de minute dintr-un interviu realizat de  Mihail Neamțu cu Andrei Pleșu. Dincolo de încântarea provocată nu îmi permit să mai remarc în legătură cu acestea decât ceea ce remarcasem deja mai demult, de la prima vizionarea a unui dialog cu distinsul filosof: verbul echilibrat, exprimarea impecabilă a ideilor fundamentate coerent și logic fără cusur. Umorul său gata oricând să destindă un subiect ușor supraapreciat ori să introducă o realitate fatală și tristă, în final acceptabilă ușor diluată prin zâmbet.

Ulterior, în lista interviurilor realizate de Mihail, am găsit unul al cărui protagonist este ministrul actual al învățământului, distrugătorul de iluzii adolescentine al generației de absolvenți 2011, cel care a refuzat cu o încrâncenare demnă de toată lauda (în contextul contemporan al României) să mai permită tinerilor aspiranți la titlul de bacalaureat să treacă de acesta prin frauda măruntă a fițuicilor, servitelor, sau cumpărării directe de pe taraba pieței negre academice.

Pentru că după admirația sinceră pentru gestul fără precedent simțeam nevoia unei ameliorări admirative am decis să petrec câteva minute pentru a-l cunoaște mai bine pe dl. Funeriu. Și asta cu atât mai mult cu cât după 15 septembrie, a bulversat cadre și copii demarând o serie de reforme metodologice pe care, vai, puțini dintre cei ce ar trebui să le aplice au avut timp să le priceapă, reforme lansate cu o grabă demnă de ultimele clipe ale unui comandant de titanic.

De la primele fraze domnul Funeriu apare aidoma unui adolescent ușor efeminat și stângace. Vrând, parcă, să spună mult, articulând însă puțin dl. ministru rememorează o întâmplare de când era el mic. În această povestioară, petrecută într-o tabără de studii, la vârsta de 14 ani s-a trezit "în cameră cu patru băieți" ... Nu vă ascund că până să aud deznodământul, altfel banal și exagerat inițiatic, mi-a fost teamă de o mărturisire asemănătoare cu cea a lui Ricky Martin din 2010. Vrând totuși să arate ce bărbat popular este declară ca încă nu și-a revenit după suferința provocată de meciul cu Suedia... Ulterior, în dorința promovării unui limbaj academic prețios folosește "a posteriori" pe post de ulterior. Am renunțat, mai ales că eram după aproape 100 de minute cu Andrei Pleșu, la încercarea de a descoperi omul providențial pentru sistemul pedagogic românesc.

Ce m-a frapat la omul acesta care s-a opus cu atâta vehemență, lăudabilă altfel, fraudării examenului de bac este încercarea ieftină și complet nereușită de a-și puncta cu repere fals remarcabile autobiografia sa anteministerială: ca să nu regrete niciodată, dar niciodată, că urma să plece definitiv din țară s-a dus la ora 6 dimineața să privească casa poporului și să fie impresionat de "cantitatea de gri care era acolo" imagine care i-a "rămas mereu întipărită în creier" ...

domnule ministru, cu tot respectul, nu ne privește cât de teribil ați fost în școala generală  și nici de ce  ați plecat așa cum mulți dintre noi ar fi plecat atrași de occidentul tehnicolor fugind dintr-o cultură mică și cenușie. Se vede pe figura dumneavoastră că sunteți un bănățean de ispravă istovit oarecum de zbaterea solitară, tenace și epuizantă pentru a scoate într-un fel școala noastră din mocirla în care se află. Ce ne interesează este să știm dacă puteți face asta. Dacă aveți echipă, dacă aveți măcar 40 de susținători în fiecare din republicile autonome ale baronilor locali. Aveți? Nu cred. Căci nu se vede. Și nici timp să-i mai faceți nu cred că mai este căci se apropie alegerile și alte priorități se prefigurează. Din acest punct de vedere doamna de la drumuri o duce mai bine; cum, necum, aceasta va așterne câțiva kilometri de asfalt peste câmpurile patriei poate mai mult decât predecesorii săi. La dumneavoastră însă e mai dificil. Nu puteți mima reforma cu atât mai puțin succesul ei.

Eu unul sunt dispus să vă sprijin cu un feedback sincer de cum se vede reforma din perspectiva beneficiarilor ei. ...

Dragii părinți, beneficiari ai sistemului pedagogic de stat, slabe speranțe! noapte bună!