Mira, scepticul din mine

Mira este nikname-ul unei simpatizante a Noii Republici, dezamăgită de viața politică care a înconjurat-o de peste 20 de ani. Până la apariția declarațiilor de sprijin ale lui Sebastian Lăzăroiu, comentariile ei erau pline de entuziasm. Ulterior acestea s-au mai estompat, neîncrederea luând loc entuziasmului. Rândurile de mai jos sunt răspunsul meu adresat tentației de ne lăsa pradă scepticismului, tentație care ne încearcă pe fiecare dintre noi.

_________________________________________

Mira, în viața reală lucrurile nu sunt alb/negru. În politică cu atât mai puțin. Dacă ar fi fost să privesc alternativele politice în alb și negru, la alegeri nu aș fi pus votul pe nimeni. Din nefericire în 2000 am pus ștampila pe Iliescu și am țopăit exaltat la aflarea rezultatelor.  Desigur am simțit cum mâna mi se usucă. În 2004 am ștampilat Băsescu, mi-am luat pruncul de 4 ani și am plecat la București, în piața Constituției, ca să mă bucur cu țara. Dar, cum chiar Președintele Băsescu a spus în ultima confruntare cu Năstase, tragedia este că în mileniul al III-lea alegătorul român nu poate alege decât dintre doi comuniști. Nu am făcut alegerea cu deplină încântare. Aveam multe reproșuri de adresat lui Traian Băsescu. Șuvița rebelă mascând ipocrit o chelie onorabilă era ultimul dintre acestea.  Din 2008, 2009 deja am refuzat să mai privesc către viața politică a țării. Mă gândeam deja la Canada sau Marea Britanie.

Cu toate astea, azi sunt tot aici. Îndemnul meu către tine: hai să punem în balanță alternativele, desigur excluzând resemnarea. Vei vedea că îți va fi mai ușor să treci peste... hai să le zicem micile stângăcii ale acestei construcții aparent republicane, declarativ de dreapta, în fond, marele coagulant al unei frustrări naționale fără precedent.

Nici eu nu mă prăpădesc după domnul Lăzăroiu și cu siguranță că nu mi-aș da fiul la meditație la domnul Funeriu. Îl invidiez pe Mihail pentru erudiție și șansa de fi respirat același aer cu Andrei Pleșu, Vladimir Tismăneanu, dar asta nu înseamnă că nu sunt ușor iritat de felul în care uneori rostește anumite fraze sau acceptă declarații de prețuire din partea entuziaștilor Noii Republici. Dar, Mira, uită-te în urmă, de unde am plecat, și mai ales uită-te la ce alternativă ne paște! Nu e așa că acum Mihail, Lăzăroiu, Funeriu îți apar ca Făt frumos și Albă ca zăpada? Sincer, mie da!

PS.

Argumentul suprem este altul: mergi pe 13 la întâlnirea cu simpatizanții NR. Vei descoperi acolo oameni aidoma ție și asta îți va da putere și încredere. Vei descoperi că nu ești singură într-o țară de hoți, șmecheri, fripturiști și mârlani aroganți. Și cine știe, poate cândva, vom descoperi că aceștia sunt singuri printre noi, ceilalți.

Educația o prioritate a unei politici de stat?

NU, educația nu este o prioritate. Este însăși fundamentul și în același timp, structura, seva și rațiunea oricărui stat
_____________________________________


După părerea mea, prima mare greșeală a primului guvern  dar și a următoarelor, este lipsa unei politici coerente privind învățământul și educația.

Învățământul, pentru un stat DEMOCRATIC și CIVILIZAT, este fundamentul. Nu economia, nu sănătatea nici chiar cercetarea, ci învățământul.

Învățământul, deși formal există, este sublim dar, în fond, nu există. Mai rău, în ultima vreme a fost pervertit, corupt și acum propagă și menține false valori.

România poate face reforme peste reforme. Atâta vreme cât acestea vor pleca de "sus", fără legătură cu cei ce sunt "jos", câtă vreme motorul va fi doar la pupa împingând cu oricâtă forță vasul mamut al învățământului romanesc, guvernarea sa va fi imposibilă sau cel puțin greoaie, acțiunile inerțiale. ...

Mesajul meu este aidoma celui pe care îl adresez mișcării NR în formare: singura speranță justificată este legată de felul în care mișcarea s-a declanșat de jos, de la firul ierbii și de felul în care, tot astfel, va fi susținută. Gândiți-va la Titanic și la unul dintre vasele moderne de croazieră. Cel din urmă nu are un singur motor și o singură cârmă plasate la pupa. O serie de motoare plasate în diverse poziții de-a lungul corpului navei asigură forța dar și guvernarea precisă. Pentru a continua metafora: nu trebuie ignorat că, fără o punte de comanda, dotată cu instrumente precise de navigație și mânuite de navigatori pricepuți, vasul va pluti o vreme dar va naviga sinuos, pierzându-se în marea micilor noastre reforme.

 Gândindu-mă la un sistem educațional mă gândesc la:

• Învățământul general, obligatoriu care trebuie să formeze abilitățile de cetățean ale oricăruia dintre viețuitorii cetății precum și abilitățile de auto-guvernare și auto-formare ale individului cetățean. 
• Învățământul de specialitate în care fiecare după abilități, înclinare și pasiune să-și formeze capacitățile de a profesa într-unul dintre domeniile industriale, artistice, etc.
• Educația permanentă care asigură individului trecut de vârsta școlii instrumente de dezvoltare a abilităților și competențelor. 
• Educatori, profesori, dascăli. Oameni care înțeleg și-și asumă importanța fundamentală a profesiei lor. Oameni care își asumă rolul de formatori și reformatori ai concetățenilor săi. Oameni care trăiesc cu demnitatea și onoarea unei misiuni fundamentale pentru vitalitatea și existența acestei nații.
• Coordonarea cu sistemul economic și de afaceri al nației. Multă vreme, de peste 20 de ani, sincronizarea între sistemul educațional și sistemul economic a fost ca și inexistentă. Învățământul și cercetarea nu s-au mai sincronizat după 1990, nici cantitativ și nici calitativ. Am fugit din sistemul centralizat al guvernării socialiste lăsând în urmă instrumente ce nu erau doar apanajul acestuia. 

Poți face pe un teren viran o cetate, poți face dintr-un teritoriu o cetate. Condiția e ca locuitorii săi să fie cetățeni liberi și conștienți de propria lor misiune iar pentru asta avem nevoie, mai întâi, de cetățenii dascăli.

Vă așteptăm, cu respect și prețuire, alături de noi, domnilor profesori!

Căci a sosit vremea să ne luăm țara înapoi!

A venit vremea să ne luăm țara înapoi!

Nu cred în declarațiile care constată venirea ceasului prielnic pentru a face sau a drege. Oare acum a venit vremea să ne luăm țara înapoi? NU, acum e târziu, ar fi trebuit să o luăm mai demult, ar fi trebuit să nu îi lăsăm să ne-o ia!
_________________________

Sintagma A venit vremea să ne luăm țara înapoi! aparține unuia dintre noii mei prieteni, Țino Cazimir și a fost "rostită" pe forumul sitului http://nouarepublica.ro. Mi-a plăcut atât de mult, încât am dat fuga aici pentru a nu o lăsa să treacă. Ne întâlnisem dimineață pe una dintre terasele Falezei Dunării din Galați. Încercam să înțelegem de ce am răspuns prezent la manifestul rostogolit pe internet, după chemarea la o Nouă Republică adresată de Mihail Neamțu în urmă cu câteva zile.

Manifestul formulat de Mihail și prietenii săi, acum fondatori (declanșatori) ai mișcării Noii Republici, dă glas majorității frustrărilor pe care le resimțim ca cetățeni ai acestor plaiuri. Cu toate acestea încercarea noastră, obsesivă într-o oarecare măsură, era să înțelegem: cine suntem, ce vrem ? Cine sunt și ce vor oamenii uniți de frustrare, de silă? Care sunt frustrărilor noastre comune?

...

• Frustrarea unei revolte pornite cu disperare și naivitate dar plătită cu sânge și confiscată de FSN în 1990 urmată de nu ne vindem țara pentru a o da, mai apoi, de pomană.
• Frustrarea de a nu fi putut să ne unim vreo dată pentru a ține piept hoardelor de jefuitori motivați de cele mai josnice pofte și porniri primitive, înarmați cu istețimea, cinismul, duplicitatea, obrăznicia și tupeul șacalilor.
• Frustrarea de a-i vedea pe străini călcându-ne pragul zâmbind amabil, vorbindu-ne politicos pentru a pleca apoi fără a mai dori să revină.
• Frustrarea de a nu se putea asuma cu demnitatea națiunea căreia îi aparținem căci noi nu cerșim și nu vrem de pomană ci vrem să fim egali prin inteligență, râvnă și competență.
• Frustrarea de a ne fi văzut țara pasată abil de la Dej la Dăscălescu de la Iorgovan la Iliescu.

Împotriva acestor frustrări nu ne mai sunt suficiente:

• Speranța și refugiul în munca pasională la locul nostru de muncă, 
• Ignorarea simulacrului politic jucat de marile noastre partide și promovat de mijloacele lor de propagandă, în fapt, spectacol grotesc al unor primitivi luându-se la trântă cu dinții încleștați pe ciolan.
• Satisfacția de a fi partenerul serios al măreței națiuni americane sau plăcerea de a călători doar cu buletinul peste frontiera dincolo de care mereu ne-am visat.
• Speranța ultimă de a ne face casă în alt parte când casa noastră e aici ...

Casa noastră este aici! Dar în ea s-au instalat cei pe care nu am îndrăznit să-i dăm pe ușă afară, pe care i-am investit cu încredere lăsându-i să ne cârmuiască trebile cât noi eram plecați la muncă ori la studii! Nea-m întors acum dar ne găsim casa în paragină, cu ferestrele sparte, tocurile de la uși smulse, vântul răscolind frunzele uscate ale speranțelor și încrederii noastre!

Să-i dăm afară din casa noastră! Să redevenim stăpâni la noi în bătătură! Să ne luăm casa înapoi!

Să ne luăm Țara înapoi!

Monitorizarea proiectelor de construcții finanțate de la bugetul de stat

 Sumar: O baza de date în care se înregistrează proiectele, bugetul, termenele etc. Lunar se înregistrează sumele cheltuite, % realizat etc.


______________________________

Este clar ca in România se fură de la bugetul de stat. E clar că se fură, dar nu ca în codru ci cumva pe la limita legii. Prin neglijență, omisiune, favorizare, indiferență.
De aici pierderile nostre nu sunt numai financiare ci și politice, de credibilitate, de speranță în viitor, de cultivare a performanței, etc.
Concret

• Licitațiile de atribuire se "aranjează"  în favoarea prietenilor câștigători.
• Apoi se fac lucrări la valori = x2, x3 fața de valorile normale, în care termenle nu sunt respectate, calitate este lăsată la urma urmei, iar bugetul este depășit constant.
• Probabil peste 80% dintre proiectele în construcții finanțate de la bugetul de stat din Romania depășesc nejustificat bugetul si termenele cu cel puțin 50%. Restul până la 100% probabil depășesc considerabil fie bugetul fie termenul. In aceste condiții nu am auzit depenalizări sau răspuneri.
• Favorizarea firmelor pe criterii clientelare a dus la scăderea dramatică a încrederii partenerilor străini, europeni și nu numai,
• Cetățenii sunt descurajați să mai participe la deciziile administrativ-politice,
• Cetățenii nu mai sunt interesați să își dezvolte abilitățile pentru a face față unei competiții economice corecte,
• Firmele nu participă la un mediu economic concurențial pierzînd motivarea obținerii de preformață,
• În Romania nu se face management de proiect performant ca singură soluție pentru minimzarea costurilor și creșterea rentabilității.

Propun:
Realizarea unui sit în care se vor înregistra:

1. Proiectele scoase la licitație de instituțiile de stat, obiectul proiectelor, bugetul alocat, (pâna aici similar cu minunatulSEAP),
2. Participanții la licitații cu ofertele lor,  
3. Câștigătorul, temeiul câștigării licitației, termenul și bugetul asumate,
4. Lunar elemente descriptive ale stadiului de proiect în % realizate, sume virate, etc.
5. Eventuale modificări la proiect cu costurile și termenele suplimentare generate.

Situl, în baza datelor înregistrate va genera diverse grafice statistice:

1. De evoluție a proiect ul în curs,
2. Comparative cu proiecte similare,
3. Evoluții ale proiectelor pe executant, finanțator, județe,
4. Sume bugetate, sume cheltuite pe tipuri de proiect, executant, județe

Dezvoltare ulterioară

• Lista de proiecte tip și costurile înregistrate în țări vecine în scopul comparației cu cheltuilelile locale. De exemplu o școala cu 30 de calse in cehia s-a realizat in 2009 cu 3.000.000 euro in vreme ce priectele locale se realizează cu 4-5 milioane. Autostrada cu 3-4 benzi in zona de șes in Germania costă 5 milioane de euro iar în proiectele noastre se bugetează în condiții similare 9 milioane.
• Manager de proiect consultant care monitorizează calitativ-cantitativ realizarea diverselor proiecte.
• Forum de dezbatere a situațiilor proiectelor monitorizate în care specialiștii și cei implicați pot veni cu sesizări, explicații, interpelări, etc.
• Traducerea in engleză, germană etc și promovarea internațională pentru a spori încrederea partenerilor străini.

Fezabilitatea:

Tehnic

1. Situl poate fi realizat in fază incipientă cu un 1-2 programatori in maxim 3-6 luni
2. Poate fi găzduit pe un server dedicat cu acces la broadband.
3. Trebuie întreținut de un adminsitrator de sistem nu neapărat dedicat.
4. Informațiile culese telefonic de 1-2 operatori. 
5. Înregistrările trebuie făcute de 1-2 operatori.
6.  SAU Printr-o inițiativă legislativă putem impune autorității contractante să înregistreze lunar datele. 

Schimbarea, Potențial pentru RestartRO, Inovația, Abilitatea de a genera schimbarea

1. Asigură transparența cheltuirii banilor publici în proiectele de construcții bugeto-fage,
2. Asigură accesul presei și a opiniei publice ]n timp real la informații,
3. Scoate în evidență "abonații"  la câștigarea licitațiilor,
4. Scoate in evideță risipa prin termenele și bugetele depășite,
5. Crează un istoric al costurilor de implementare a diverselor tipuri de proiect asigurând o baza de comparație viitoare,
6. Permite presei să ia atitudine, organizațiilor civice să tragă la răspunere, să acționeze în instanță să impună respectarea proiectelor sau aplicarea sancțiunilor,
7. Va asigura transparența sporind încrederea partenerilor străini,
8. Antrenează opinia publică în a-și exercita dreptul al informare ducând la acțiuni de tragere la răspundere a administratorilor finanțelor țării.
9. Cu alte cuvinte antreneză cetățenii să participe la deciziile administrative și politice ale țării.
10. Partenerii externi pot investi în susținerea unui aparat de monitorizare a proiectelor în schimbul asigurării unui mediu economic transparent și corect.
11. Soluția nu este exclusiv originală. Soluții similare de monitorizare de proiect există și sunt folosite ca o condițiesine qua non într-o organizație orientată pe performană.
12. Cu toate acestea in Romania nu există un mecanism similar.
13. În ultimii 3 ani am constatat printre executanți dorință evidentă de a lua parte la un mediu concurențial corect bazat pe egalitate de șanse.
14. Deasemenea am constatat dorința de a maximiza rentabilitatea prin practicarea managementului de proiect performat în scopul reducerii costurilor și administrării judicioasă a resurselor.
15. Prevăd o susținere importantă tocmai din partea majorității firmelor de construcții.
16. Deasemenea în administrația de stat, timid dar sigur, apar tot mai des persoane orientate pe administrarea judicioasă a banului public prin minimazrea costurilor, termenelor de execuție și creșterea calității.

În concluzie proiectul propus nu este soluția ci este unul dintreinstrumentele necesare asigurării transparenței, corectitudinii și eficienței in mediul concurențial al proiectelor de construcții din Romania.

Un tată fericit?

Da și Nu. Sunt un tată fericit pentru că am un fiu pe care îl iubesc nespus. 

Nu sunt un tată fericit pentru că un vraf de temeri legate de viitorul său nu îmi dau pace. Viitorul său îmi apare acum searbăd și cenușiu, ca al meu și al multora dintre dumneavoastră. Și pentru toate acestea mă simt responsabil și nefericit.

_______________________________

Cum aș putea să nu fiu fericit când fiul meu și verii lui mai mici merg la culcare cu câte o carte din care citesc înainte de a adormi? Când duminica aleargă cu nerăbdare și nesaț către rafturile bibliotecii pentru a-și alege alte cărți din care să culeagă fantastice aventuri în momente de tihnă?  Sunt fericit când îmi văd pruncii experimentând jocuri constructive: Lego, puzzle cu pasiune ori că aleargă în parcul din cartier cu copii vecinilor inventând jocuri noi. Cum să nu fiu fericit când văd televizorul nepornit cu zilele iar jocurile pe calculator doar un divertisment ocazional.

Azi ne-am supărat pe fiul meu și-am ajuns aproape de disperare verificându-i lecțiile pregătite la istorie. De obicei ne bazăm că își citește "lecția nouă" singur și că înțelege și reține de acolo majoritatea informațiilor importante. "Ascultarea" o facem apoi cât mai informal, căutând să lămurim aspectele mai puțin înțelese cu o curiozitate nedisimulată. Astăzi însă, după 30 de minute de lectură abia dacă putea articula 2-3 cuvinte fără noimă. Părea ca a dat lenea în el. 

Am luat cartea în mână să văd ce și cum. Lecția - Orașul și satul medieval. Manualul: tipărit pe o hârtie proastă, cu un text destul de mărunt și paragrafe interminabile din când în când întrerupte de poze mici și decolorate cu o rezoluție penibilă, niște reproduceri stupide din iconografia medievală. Întregul text de la prima propoziție și până la ultima exprimă ideii generale, mult prea abstracte pentru 11 ani. Fiecare afirmație stârnește în mintea copilului ambiguitate, confuzie.

Până la urmă am găsit în bibliotecă o carte de la editura RAO apărută în ciclul de mici enciclopedii. Am identificat un capitol în care se descrie orașul medieval. Textul cu caractere mult mai mari decât ale manualului descrie orașul în imagini simple: drumul pavat, clădirile, locuitorii și activitățile lor. Imagini mari simple și clare reproduc detaliile descrise de text într-o plastică adecvată vârstei. Lecția a fost salvată. Lectura mult mai facilă a creat curiozitatea și am putut închega apoi o poveste. În mintea copilului orașul acelei perioade acum era reprezentat în culori și nuanțe semnificative. Medievalul prinsese contur, gust și personalitate.

_______________________

Să presupunem ca părinții nu ar fi avut timp să consilieze în acea zi. majoritate părinților nu au acest timp. Unii nu pot. Ce ar fi urmat a doua zi? O nouă lecție povestită de un profesor grăbit să se încadreze în cele 20 de minute. programa nu iartă. Inspectoratul școlar îți cere socoteală dacă nu menții ritmul. Fără materiale adiționale, planșe machete sau mulaje profesorul face un monolog mai mult sau mai puțin abstract în fața a 30 de copii visând la Scooby Doo, Hana Montana sau alte personajele, mult mai apropiate lor. Apoi o nouă lecție pe care ar fi trebuit să o "învețe". La fel de abstractă și lipsită de gust ori culoare. Astfel devine istoria materia "pe care am detestat-o mereu"

Aidoma geografia, matematica, fizica ... Pentru fiecare din ele vine un moment de care cei mici nu trec mai departe. Golurile se adună și orice lecție noua ce urmează acesteia devine tot mai străină și grea. Profesorii uită că micuții din fața lor trebuie să priceapă ce li se transmite. Informațiile vor trebui de acum memorate, tocite iar asta pot face doar cei mai silitori.

În continuare copiilor li se vor pretinde note mari. Ușor de cerut verificat și contorizat notele devin singurul scop al copiilor noștri. Unii vor învăța să memoreze alții să copieze pentru notele mari. Alții vor abandona cursa notelor mari cuibărindu-se la pieptul cald al notei 5 pe care profesorul o acordă din motive ce nu mai au legătură cu ei. Sistemul contorizează altfel performața decât ne-am aștepta să o facă. După 16 ani de astfel de școală absolvenții nu sunt în stare să lege un capăt de ață.

Admir tenacitatea domnului Funeriu. Aplaud schimbarea în exigența impusă Bac-ului de anul acesta. Detest încercarea USL de a drege busuiocul printr-o lege aberantă și fără obiect. Cu toate acestea peștele de la cap se strică. Bacul e coada și nu de aici se începe, sau mai grav, nu aici se termină.

Întrebam în articolul  dl. Funeriu, ministrul copiilor noștri dacă ministrul are susținători printre profesori sau inspectorii școlari din țară. Nu știu, nu cred. Chiar dacă unii îl admiră, știu cu siguranță ca nimeni nu a încercat să le ceară sprijinul în reformarea pedagogiei românești.  O reformă în orice domeniu se pornește de la cel ce trebuie slujit. De la elev și nevoile sale. NU văd asta în acțiunile echipei Funeriu. Poate că activități temeinice se petrec dar noi de aici nu le vedem. Or să apară la un moment dat ca iepurele din pălărie? Nu cred! În ce constă această reformă, care sunt reperele de calitate, scopurile, țintele intermediare. Care sunt studiile de la care s-a plecat în stabilirea țintelor necesare? Și nu în ultimul rând: Care este industria pentru care-i pregătim?

Orice program ar avea dl. Funeriu, acum altele sunt prioritățile căci vin alegerile. Oricât de kamikaze ar fi guvernul Boc, PDL nu-și permite sa le ignore! La patru ani, la noi, oricum se schimbă guvernul și cu el tot aparatul. Puțini sunt pereni ca Mugur Isărescu la BNR - singura instituție cu care ne putem mândri ca merge. Deja se vorbește de remanieri fulminante. Noul ministru va continua "vechea" reformă? Retorică întrebare!

_______________

În urmă cu 3-4 ani am avut ocazia să găzduiesc la parcul de Software din Galați două grupe de studenți la informatică. Am făcut cu aceștia 3-4 săptămâni de "practică" Am descoperit cu ei plecând de la lucrurile simple cum să faci programe. Am descoperit ce înseamnă să încerci, să te lovești de necunoaștere, să cauți documentație, sa extragi esențialul și apoi, imediat să aplici. Ulterior celor 4 săptămâni nu am putut continua, ei mergând la școală eu căutând să recuperez întârzierile în sarcinile neglijate. O parte din ei m-au căutat apoi cerându-mi să reluam activitatea. Vedeam în insistența lor conștiința neputinței ulterioare absolvirii. Cu unii dintre ei am mai corespondat apoi. Dintre absolvenții acelui an doar 2 au ajuns să practice programarea. Unii au plecat spre alte meserii mai mult sau mai puțin legate de informatică. Alții s-au înscris la altă facultate, "cu economia ai mai multe șanse" argumentau ei.

____________________________

O familie de prieteni, cetățeni  Canadieni de origine română, s-au întors în Canada după 5 ani petrecuți în Balcani. Au făcut asta cu puțin după 1 august în condițiile în care fiul lor mai mare ar fi trebuit să intre la școală de la 15 septembrie. La nici o săptămână de la intrarea în Canada, la locuința provizorie, a venit asistentul social cu câteva soluții pentru ca elevul să poată începe școala în condițiile în care anticipau că încă nu-și stabiliseră domiciliul definitiv. Pentru Canada micuțul Cristian este extrem de important. Primele lui zile de școală sunt capitale și ei știau deja asta și pregătiseră soluții.

Kirpi cafe

Spre seara ultimei zile de sfârșit de săptămână vrând să evadez din tumultul lecturilor din actualitatea politică am ajuns la Kirpi Cafe din Koşuyolu, un cartier liniștit al Istanbulului situat dincololo de Bosfor. Este un loc în care să-ți dorești sa ajungi chiar și după 12 ore cu automobilul. Apoi, pe înserat, te așezi la una dintre mese, așteptând un ceai aromat sau o cafea turcească.

Toate acestea ascultând muzica lui Melih Kibar

 sau  Ömer Faruk

Veți reveni apoi acasă după doar câteva ore de mers. Apropierea, și nu numai spațială de Istanbul, vă va da de gândit, poate, despre o parte importantă a ființei noastre atât de greu de deslușit de noi înșine.

Doctorat la dușul căzii

Pornind de la lectura articolului domnului Gabriel Liiceanu din contributors.ro am ajuns să citesc comentariile cititorilor. Spre deosebire de alte articole obișnuite ale gazetelor online care generează deopotrivă reacții pro și contra vocile critice de aici sunt aproape inexistente.

Asta arată pe de o parte lipsa de bărbăție a nulităților protejate de sistem și a susținătorilor or apropiaților acestora. Pe de altă parte, aceasta arată că cei care nu iau de obicei parte la partajarea pomenii bugetului de stat, cei care își iau chenzina de pe urma muncii corecte deși nu sunt complet străini de practicile autohtone nici nu s-au deranjat până acum prea tare. Câteva concluzii se desprind:

1. Este clar că domnul Gabriel Liiceanu are un protejat dar trebuie să facem diferență între CV-ul protejatului dl. Liiceanu și CV generic al protejatului de sistem.
2. Tragic este că în România un astfel de om are nevoie de protecție, când, de fapt, sistemul are nevoie de protecția unor astfel de oameni.
3. Cred că este prima dată când citesc un articol de blog al domnului Gabriel Liiceanu pe această temă. Ne putem întreba de ce nu a făcut-o mai des; totuși dacă domnul Gabriel Liiceanu ar scrie câte un articol pentru fiecare nulitate "doctorisită" pe activități științifice de gazetă de perete nu ar mai avea timp să respire. 
4. Problema este a noastră domnilor și doamnelor (tătici, mămici, bunici) căci doctorii de azi și de mâine, profesorii de nota 6 care au acces cu întâietate la posturile de la catedre vor ține umbrela educației românești acolo unde este și astăzi iar copii și nepoți noștri vor absolvi la fel de bulversați și rătăciți precum cei de azi în vecii vecilor.
5. Bine, am văzut, am constatat, am scris ... mai departe ce facem ?