Motivatie

30 sept. 2011

Cine e înăuntru?

Zilele tihnite ale perioadei de criză au fost tulburate de zvonurile noilor partide ce se primenesc ... Demult am învățat să privesc cu detașare la viața politică care mă înconjoară, demult, de dinainte de Traian Băsescu. Ultima concentrație de adrenalină căreia i-am dat frâu liber a fost în 2004 în ziua alegerilor prezidențiale când  am urcat în mașină și am plecat de la Galați la București, în piața Constituției să trăiesc împreună cu soția și pruncul de 4 ani bucuria alegerii lui Traian Băsescu.
....

Zilele acestea mă uit fără speranțe semnificative către o nouă promisiune: Mihail Neamțu și a sa Noua Republică, o formațiune politică așa cum el însuși declara într-un interviu la TV. Printr-o anume conjunctură sunt ceva mai aproape de miezul mișcării, nutresc și o oarecare simpatie pentru tânărul școlit la marginea de vest a Europei,  al cărui verb clar și atitudine verticală le apreciez. Astfel sunt tentat să bat la ușă și să intru ... Dar pe cine voi găsi înăuntru? Pe cine mi-aș dori să văd dintre milioanele de confrați pentru a nu schimba cu ei doar două-trei vorbe de complezență ca apoi să ies fără a mai reveni?

Aș vrea să găsesc oameni care vin să facă politică după o zi obositoare pentru că muncesc cu pasiune și sunt cei mai buni în ceea ce fac și pentru că dincolo de munca onestă care le asigură un trai decent detestă  praful, mizeria, aproximativul și suficiența, sărăcia confraților și lipsa de speranță a tinerilor, nedreptatea dar și greșelile bunicilor și părinților pensionari.

Aș vrea să îi văd pe aceia cărora le e lehamite de omul politic isteț, oportunist, obraznic și guraliv. O lehamite atât de puternică, viscerală și profundă încât să trăiască mereu cu groaza că, intrând în politică ei înșiși ar putea deveni măcar și 1% ca cei pe care acum îi detestă.

Aș vrea să îi văd pe acei oameni de ispravă care știu a se apuca de o treabă și să o ducă cu trudă la capăt. Mi-ar plăcea să îi aud construind un dialog civilizat în jurul meselor rotunde, notând cu pixul în agenda personală ideile lor și ale altora, exprimând păreri personale fără emfază, zgomot sau condescendență.

Aș vrea să găsesc lideri care  să vorbească între ei o limbă comună ca apoi să transmită cu claritate către cei pe care îi reprezintă deciziile luate și acțiunile necesare.

Oare, ce îmi doresc eu? Cât pot fi oare de nerealist în așteptări?



6 sept. 2011

Steve Jobs - un geniu?


       Nu de puține ori am auzit atributul de genial în relație cu numele lui Steve Jobs. Cu toate acestea nu cred că acesta este un geniu. Oamenii geniali nu se ocupă cu bunurile de larg consum. Ei descoperă legi universale, formulează teorii sau compun simfonii memorabile, schimbă gusturile in artă și așa mai departe.

       Steve Jobs este un vizionar, un manager carismatic de excepție, un maniac obsedat de perfecțiune și nu în ultimul rând un antreprenor fericit și norocos. Nici una dintre jucăriile sale nu sunt literalmente inventate de el sau de echipa sa. MAC, iPhone, iPad sunt gadget-uri performante ce conțin tehnologie de ultimă oră, tehnologie pe care cei de la Apple au transformat-o în bunuri de larg consum de mare succees.

       Dacă iPad (playerul de .mp3-uri stocate pe cip-uri de memorie) nu apărea acum 10 ani la Apple, ar fi apărut la Sony (leader-ul de atunci al walkman-urilor ). Steve Jobs recunoaște ca Sony ar fi trebuit să inventeze iPad-ul. Mausul de la Apple:  a fost inventat de o echipă a Xerox S.J. a avut ideea de a-l monta la MAC-ul său.

       Din fericire Tehnologia nu se naște în mintea unui geniu singuratic, din fericire nu trăim pe o planetă a maimuțelor. Tehnologia este produsul a mii de idei geniale ale miilor de tehnicieni anonimi. Bell, Edison, Jobs, Bill Gates sunt doar cei ce au adus tehnologia, prin invenții și inovații originale în produsele de larg consum.


       Puneți-ii pe iluștrii inventatori de mai sus alături de adevăratele genii ale planetei și îmi veți da dreptate:

Einstein - teoria relativității pe care și azi puțini dintre noi o înțeleg pe deplin,
sir Newton - principiile mecanicii clasice,
Bach, Beethoven, Wagner,
Arhimede, Pitagora care ne-a dăruit "banala" teoremă,
Platon, Aristotel fără de care occidentul nu ar fi fost cel care este acum,
da Vinci, Galileo, Confucius, Isus (dacă nu a fost, așa cum se zice, cu mult mai mult decât geniu) și nu în ultimul rând anonimul care a pus poverile omenirii pe roate, inventatorul roții.

15 aug. 2011

Proiectantul și brandul

În procesul realizării unui obiectiv de investiții în domeniul construcțiilor rolul primordial îl joacă proiectantul soluției.

Plecând de la cerințele investitorului proiectantul gândește soluția în ansamblu și întocmește planurile detaliate de execuție. De multe ori, în funcție de complexitatea investiției proiectantul se folosește de o echipă de experți în proiectarea elementelor soluției:arhitect, inginer de structură, ingineri de instalații etc.

Pentru a putea genera cele mai bune soluții la cerințele specifice ale beneficiarului echipa de proiectare trebuie să respecte simultan exigențe funcționale, de cost, de compatibilitate cu sistemele conexe aflate deja în exploatare, dar și exigențe estetice, de mediu, politice etc. În acest context se reduce drastic numărul soluțiilor care să fie în egală măsură compatibile cu cerințele de detaliu și cu cele de ansamblu. Se ajunge astfel la necesitatea ca proiectantul să indice cu precizie materiale și tehnologii iar singurul indicator de identificare să fie brandul tehnologiei și producătorul acesteia.

de exemplu ....

Dacă investitorul este privat și are exigențe ridicate dar și încredere în colectivul de proiectare pe care l-a ales prezența brandurilor și a furnizorilor în lista de specificații a proiectului nu poate decât să îl bucure. În relația ulterioară cu executantul una dintre dileme a fost eliminată iar problema achiziției materialelor devine mult mai simplă.

Dacă investitorul este instituție de stat atunci apariția unor indicații de brand în proiectul de execuție este interzisă prin legea achizițiilor publice. Prin urmare investitorul, autoritate contractantă, va primi o listă de caracteristici în a căror descriere cu greu mai poate fi identificat furnizorul potrivit. Ulterior, reprezentanții investitorului și ai constructorului vor căuta să identifice prin studii de piață. cheltuind timp și bani, un furnizor care să dețină soluția potrivită.

Motivul acestei "exigențe" în textul de lege este acela de a nu favoriza în decizia de achiziție pe unul dintre potențialii furnizorii competitori cu care proiectantul ar avea o relație de afaceri amicală. Situația este similară cu aceea în care medicul nu mai poate indica pacientului brandul unui medicament ci doar substanța activă a medicamentului potrivit lăsând la latitudinea pacientului (de fapt a farmacistului) problema alegerii mărcii convenabile.

Din punctul meu de vedere legiuitorul a dat dovadă din nou de comoditate în găsirea unei soluții corecte "punând boii înainte căruței" și lipsind autoritatea contractantă de experiența și cunoștințele celui care a fost ales să recomande soluțiile optime.

În ambele situații farmacie și construcții soluția corectă ar fi liberalizarea relației proiectant(medic)/beneficiar(pacient) și urmărirea, identificare și sancționarea abuzurilor de încredere apărute ulterior.

17 iul. 2011

STUPID ....

S-a trezit dis de dimineață, ca de obicei, s-a îmbrăcat, și-a sărutat soția, "la revedere piu, te sun când ajung!" ...
A urcat în mașina împrumutată de la fiul său și a plecat spre bac. La 5 și jumătate a trecut Dunărea și s-a îndreptat spre Șirna, lângă Ploiești.
A condus încet, cu calm și prudență. Nu avea de ce se grăbi, aveau toată ziua în față. Urma să testeze, așa cum făcuse de zeci de ori, un avion ce urma să fie omologat. Câțiva dintre colegii de ai săi refuzaseră deja omologarea acestui aparat iar el era curios ... "ei, chiar așa de rău o fi, nu-l deslușim noi?"

În urmă cu 2-3 zile m-a sunat ...
- Bogdan ce se aude, ne luăm avion, hai că m-am săturat să stau cu găinile!
- Vine, nea' Mircea la asta muncim! ...
- Ei, bine atunci!

Ajuns la Șirna, probabil, ca de obicei mai devreme, și-a scos ochelarii din toc, și a început să-și pună hârtiile în ordine ...
Apoi au început să vină cunoscuții ... Hei, Victore, ce mai faci? .. întâlnirea cu MT-ul, așa cum i-au spus de o viață colegii lui Mircea Toader, era mereu o bucurie.

Au pregătit aparatul pentru inspecție, au făcut o verificare amănunțită a motorului, fuselajului, profilele ... "Ia, hai să-l pornim!" motorul a pornit, au făcut procedura de încălzire și verificare a parametrilor. ...ulei, chiulasă, temperaturi, presiuni .. totul OK. "Ei ia să-i dăm drumul ..." Totul decurgea firesc cu MT-ul la manșă, avioanele erau pentru el jucăriile cele mai frumoase, dragi și fără taine ...
- Alinierea la decolare, totul normal, permiteți decolarea!
- Permit!

Maneta gaz în plin, motorul se ambalează avionul accelerează hotărât pe pista, se ridică de bot, ușor, palierul, apoi se înalță ... Ei, fain! la 100m face virajul și continua cu un tur de pistă ...

- La virajul trei permiteți aterizarea!
- permit, vântul ușor dreapta ...

MT-ul aterizează ușor, bătrânește ...

rulează, garează și oprește motorul ... Ceva parcă nu mergea cum trebuie, dar nu grav ... Victore, hai urcă sa facem un zbor să vezi și tu că eu nu-l pricep ...Victor nu venise pregătit de zbor dar a acceptat ...

era ora prânzului, se făcuse deja cald ... Au rulat din nou pe pistă, maneta gaz în plin, desprindere ușoară, palierul, apoi în panta de urcare ... lin ....
În următoarele secunde avionul se lovește cu putere de sol ... apoi ia foc ...

... în urmă cu două zile MT-ul a fost înmormântat cu onoruri militare .... onoruri de care nu a avut parte în timpul vieții ... căci viața i-a oferit palme și îmbrâncituri la care el a răspuns întorcând spatele și depărtându-se ușor căutându-și rostul în altă parte ...

ce s-a întâmplat atunci, nu știu, dl. Victor Huci e în comă, sperăm să ne poată povesti ...

Nu știu dacă faptele s-au petrecut întocmai. Nu am avut tăria să cercetez ... nu mă pot obișnui cu realitatea, mi-e greu să accept. Am numărul MT ului în telefon, ce să fac? să-l șterg? ... sunt tentat să îl sun ... și să întreb ... ce s-a întâmplat domnule?

14 mai 2011

Gheorghe

Gheorghe are 76 de ani. În urmă cu 60 de ani a plecat de acasă, dintr-un sat prăpădit al Moldovei, la București, la școală. A urmat facultatea de agronomie, a cunoscut-o pe Floarea, colega tânără și frumosă cu care a trăit cea mai frumosă poveste de dragoste. A terminat studiile si s-a întors să trăiască și să mucească în satul din care plecase. Cu el a venit și Floarea, tânără și frumosă soție de-a lasat satul cu gura căscată.

Pentru că ceilalți frați plecaseră fără a se mai întoarce, Gheorghe a rămas în casă alături de părinții in plină putere. Tatăl, Ionică, gospodar și om de seamă care își iubise pământul mai mult decât viața și l-a văzut luat de "colectivul" la care, mai apoi, feciorul Gheorghe avea să ajungă președinte.

Gheorge și Ionică au trăit alături mai bine de jumătate de veac. Ionică nu a încetat să-i fie tată chiar și după ce acesta deveni la rându-i părinte, socru și bunic. Tatăl Ionică, om aprig și hotărât nu accepta să-i iasă careva din vorbă iar Gheorghe și Floarea au rămas mereu sub brațul lui stăpânitor cu dragoste, respect, teamă și resemnare.

Cu vremea brațul destoinc al tatălui, bunic și străbunic a slăbit în putere și acum, la 96 de ani, mai degrabă se sprijină de umerii fiului și a-i norei deja demult pensionari. Brațul acestui părinte i-a ținut legați de casa din care uneori ar fi vrut sa fugă, să scape, să meargă după copii lor plecați și nici unul reveniți în sărmanul sat la Moldovei. Gândul că bătrânul va pleca odată la strămoșii ce-l așteptau demult le dădea mereu târcoale ca un șarpe rece pe care îl gonești cu scârbă dar pe care nu te înduri să-l strivești. Odată chiar, pe la 90 de ani, bătrânul se întinse pe divan fără suflare. A stat acolo câteva ceasuri, cu lumânare, slujbă și preot. S-a trezit mai apoi supărat de cea funebră adunare și le-a aruncat tunător ultima sa hotărâre: "Mai întâi ajung la sută și apoi m-oi gândi să mor!". Unde până atunci părea că plecase cu gândul din cea lume neînțeleasă, pe care nu o mai plăcea și-n care nu-și mai recunoștea nepoții sau rudele mai tinere, acum reveni dornic de viață alături de Floarea și Gheorghe, bărâni la rândul lor și resemnați.

Anul acesta, pe 21 aprilie, în ziua și la ora în care împlinea 96 de ani Ionică se decise să plece definitiv din astă lume. Se săturase să ducă pe umerii săi, dar și ai lui Gheorge și-ai Floricăi, ultima sa mare ambiție. Prea puțini din cei ce contasră pentru el aveau să o apecieze cum se cuvine.

....

Gheorghe și Floarea stau acum alături si privesc la gospodăria unde doar ei sunt singuri stăpâni. Caută să găseasca o firavă urmă de ușurare, puțină satisfacție sau bucurie a noii lor libertăți. Aceasta întârzie, însă, sa vină. O durere imensă sfâșie inima lui Gheorghe. O sabie firbinte-i străpunge măruntaiele in fiece zi, mai ales către seară. Noaptea se ghemuie, cu genunchii la piept și mâinile strănse între copase ca un prunc expulzat prematur din pântecele calde ale mamei.

16 ian. 2011

Diferența între noi și ei ...

Diferența între noi și ei ... Sunt obsedat de întrebarea asta!

Mi-am iubit țara(bhh!!!) multă vreme, eram un (ceea ce simplu, banal numim) patriot, fără să știu dece ...

E simplu să îți iubesti părinții cât esti copilul lor ... câd însă, la maturitate, nu rămâi decat fiul lor, și începi să treci prin experiențe și provocări similare cu cele prin care ei au trecut poți să-i vezi cu bune cu rele și le poți judeca faptele. Constați atunci că ei au reacționat altfel decât în baza principiilor bunei educații pe care ți-au dat-o! Au furat, au înșelat, au mințit ...

Așa sunt eu azi, la 40 de ani decând m-am născut fara voia mea pe meleagurile astea ...

după lectura blogului acesta

10 nov. 2010

China si România

Dupa lecturarea articolului lui Dan Popa "China se instaleaza incet in Europa. Romania e pe dinafara hartii"

...

China dincolo de roșul comunist e mânată de o ințelepciune cu adevărat milenara (vs. RO care e mânata de un crestinism milenar de o blanândețe vecina cu prostia, lenea, beția, lașitatea, jmecheria etc.)

De ce diplomați din China, Rusia, Bulgaria, Ungaria etc. se feresec mai mult sau mai puțin diplomatic sa treacă pe la noi ? Pen' că dincolo de pita cu sare umanoizii din adminsitrașie sunt ... dar lipsesc cu desăvârșire.


Problema populației vorbitoare de limba româna din partea asta de lume e:

1. Administrația:
- Coruptă
- Preocupată de aranjamentele personale și de grup, ceea ce nu le lasă (în ipoteza că ar vrea si ar putea) timp administrarea proiectelor de (re)construcție a țării.
- Incompetentă

2. Populația matura:
- 45% - țărani in proporție de 90% semi-analfabeți (vorbesc serios, nu exagerez)
- 55% - populație urbana din care,
probabil 80% muncitori, funcționari, semiintelectuali si intelectuali lipsiți de cultura civică. Fiecare dintre aceștia au cel puțin o rudă, prieten sau rudă a unui prieten care lucreză in administrație (spitalul județean, politie, inspectoratul școlar, prefectură, primărie, etc.) și la care, la o adica poate "apela" si care reprezintă acea pilă pe care nu ar da-o pentru nimic în lume pe un sistem admistrativ funcțional bazat pe lege, reguli, proceduri, birocrație.

Restul, 20% ... restul. Cei care in 25 au ieșit la o curățenia generală, grabiți dar entuziaști ... un entuziasm amar, lipsit de sperață.
Aștia sunt cei ce se recunosc ușr căci ridică tonul si se ceartă cu funcționarul de la ghișeu cerându-i sa-și facă datoria. Asta sub privirile restului populației cu zambet complice si timid aprobator dar metamorfozat din cel slugarnic si umil-cerșetor adresat funcționarului.
Ei se mai recunosc căci nu dau șpagă la nimeni, merg la vot deși nu au cu cine vota, mai întorc capul din când în când spre vest dar revin rapid si se apucă de treabă căci timpu-l le e potrvinic.


Așa că,...
Chinezul acela mic cu zâmbet ce pare naiv nu vine sa lase banii (munciți din greu si platiți deseori cu viețile anonime ale multor compatrioți) pe mâna jmecherului de pe malul Dâmboviței. Și apoi o fi Romania poarta între Vest si Est, dar ce să faci cu o poartă ???