Gheorghe are 76 de ani. În urmă cu 60 de ani a plecat de acasă, dintr-un sat prăpădit al Moldovei, la București, la școală. A urmat facultatea de agronomie, a cunoscut-o pe Floarea, colega tânără și frumosă cu care a trăit cea mai frumosă poveste de dragoste. A terminat studiile si s-a întors să trăiască și să mucească în satul din care plecase. Cu el a venit și Floarea, tânără și frumosă soție de-a lasat satul cu gura căscată.
Pentru că ceilalți frați plecaseră fără a se mai întoarce, Gheorghe a rămas în casă alături de părinții in plină putere. Tatăl, Ionică, gospodar și om de seamă care își iubise pământul mai mult decât viața și l-a văzut luat de "colectivul" la care, mai apoi, feciorul Gheorghe avea să ajungă președinte.
Gheorge și Ionică au trăit alături mai bine de jumătate de veac. Ionică nu a încetat să-i fie tată chiar și după ce acesta deveni la rându-i părinte, socru și bunic. Tatăl Ionică, om aprig și hotărât nu accepta să-i iasă careva din vorbă iar Gheorghe și Floarea au rămas mereu sub brațul lui stăpânitor cu dragoste, respect, teamă și resemnare.
Cu vremea brațul destoinc al tatălui, bunic și străbunic a slăbit în putere și acum, la 96 de ani, mai degrabă se sprijină de umerii fiului și a-i norei deja demult pensionari. Brațul acestui părinte i-a ținut legați de casa din care uneori ar fi vrut sa fugă, să scape, să meargă după copii lor plecați și nici unul reveniți în sărmanul sat la Moldovei. Gândul că bătrânul va pleca odată la strămoșii ce-l așteptau demult le dădea mereu târcoale ca un șarpe rece pe care îl gonești cu scârbă dar pe care nu te înduri să-l strivești. Odată chiar, pe la 90 de ani, bătrânul se întinse pe divan fără suflare. A stat acolo câteva ceasuri, cu lumânare, slujbă și preot. S-a trezit mai apoi supărat de cea funebră adunare și le-a aruncat tunător ultima sa hotărâre: "Mai întâi ajung la sută și apoi m-oi gândi să mor!". Unde până atunci părea că plecase cu gândul din cea lume neînțeleasă, pe care nu o mai plăcea și-n care nu-și mai recunoștea nepoții sau rudele mai tinere, acum reveni dornic de viață alături de Floarea și Gheorghe, bărâni la rândul lor și resemnați.
Anul acesta, pe 21 aprilie, în ziua și la ora în care împlinea 96 de ani Ionică se decise să plece definitiv din astă lume. Se săturase să ducă pe umerii săi, dar și ai lui Gheorge și-ai Floricăi, ultima sa mare ambiție. Prea puțini din cei ce contasră pentru el aveau să o apecieze cum se cuvine.
....
Gheorghe și Floarea stau acum alături si privesc la gospodăria unde doar ei sunt singuri stăpâni. Caută să găseasca o firavă urmă de ușurare, puțină satisfacție sau bucurie a noii lor libertăți. Aceasta întârzie, însă, sa vină. O durere imensă sfâșie inima lui Gheorghe. O sabie firbinte-i străpunge măruntaiele in fiece zi, mai ales către seară. Noaptea se ghemuie, cu genunchii la piept și mâinile strănse între copase ca un prunc expulzat prematur din pântecele calde ale mamei.
14 mai 2011
16 ian. 2011
Diferența între noi și ei ...
Diferența între noi și ei ... Sunt obsedat de întrebarea asta!
Mi-am iubit țara(bhh!!!) multă vreme, eram un (ceea ce simplu, banal numim) patriot, fără să știu dece ...
E simplu să îți iubesti părinții cât esti copilul lor ... câd însă, la maturitate, nu rămâi decat fiul lor, și începi să treci prin experiențe și provocări similare cu cele prin care ei au trecut poți să-i vezi cu bune cu rele și le poți judeca faptele. Constați atunci că ei au reacționat altfel decât în baza principiilor bunei educații pe care ți-au dat-o! Au furat, au înșelat, au mințit ...
Așa sunt eu azi, la 40 de ani decând m-am născut fara voia mea pe meleagurile astea ...
după lectura blogului acesta
Mi-am iubit țara(bhh!!!) multă vreme, eram un (ceea ce simplu, banal numim) patriot, fără să știu dece ...
E simplu să îți iubesti părinții cât esti copilul lor ... câd însă, la maturitate, nu rămâi decat fiul lor, și începi să treci prin experiențe și provocări similare cu cele prin care ei au trecut poți să-i vezi cu bune cu rele și le poți judeca faptele. Constați atunci că ei au reacționat altfel decât în baza principiilor bunei educații pe care ți-au dat-o! Au furat, au înșelat, au mințit ...
Așa sunt eu azi, la 40 de ani decând m-am născut fara voia mea pe meleagurile astea ...
după lectura blogului acesta
10 nov. 2010
China si România
Dupa lecturarea articolului lui Dan Popa "China se instaleaza incet in Europa. Romania e pe dinafara hartii"
...
China dincolo de roșul comunist e mânată de o ințelepciune cu adevărat milenara (vs. RO care e mânata de un crestinism milenar de o blanândețe vecina cu prostia, lenea, beția, lașitatea, jmecheria etc.)
De ce diplomați din China, Rusia, Bulgaria, Ungaria etc. se feresec mai mult sau mai puțin diplomatic sa treacă pe la noi ? Pen' că dincolo de pita cu sare umanoizii din adminsitrașie sunt ... dar lipsesc cu desăvârșire.
Problema populației vorbitoare de limba româna din partea asta de lume e:
1. Administrația:
- Coruptă
- Preocupată de aranjamentele personale și de grup, ceea ce nu le lasă (în ipoteza că ar vrea si ar putea) timp administrarea proiectelor de (re)construcție a țării.
- Incompetentă
2. Populația matura:
- 45% - țărani in proporție de 90% semi-analfabeți (vorbesc serios, nu exagerez)
- 55% - populație urbana din care,
probabil 80% muncitori, funcționari, semiintelectuali si intelectuali lipsiți de cultura civică. Fiecare dintre aceștia au cel puțin o rudă, prieten sau rudă a unui prieten care lucreză in administrație (spitalul județean, politie, inspectoratul școlar, prefectură, primărie, etc.) și la care, la o adica poate "apela" si care reprezintă acea pilă pe care nu ar da-o pentru nimic în lume pe un sistem admistrativ funcțional bazat pe lege, reguli, proceduri, birocrație.
Restul, 20% ... restul. Cei care in 25 au ieșit la o curățenia generală, grabiți dar entuziaști ... un entuziasm amar, lipsit de sperață.
Aștia sunt cei ce se recunosc ușr căci ridică tonul si se ceartă cu funcționarul de la ghișeu cerându-i sa-și facă datoria. Asta sub privirile restului populației cu zambet complice si timid aprobator dar metamorfozat din cel slugarnic si umil-cerșetor adresat funcționarului.
Ei se mai recunosc căci nu dau șpagă la nimeni, merg la vot deși nu au cu cine vota, mai întorc capul din când în când spre vest dar revin rapid si se apucă de treabă căci timpu-l le e potrvinic.
Așa că,...
Chinezul acela mic cu zâmbet ce pare naiv nu vine sa lase banii (munciți din greu si platiți deseori cu viețile anonime ale multor compatrioți) pe mâna jmecherului de pe malul Dâmboviței. Și apoi o fi Romania poarta între Vest si Est, dar ce să faci cu o poartă ???
...
China dincolo de roșul comunist e mânată de o ințelepciune cu adevărat milenara (vs. RO care e mânata de un crestinism milenar de o blanândețe vecina cu prostia, lenea, beția, lașitatea, jmecheria etc.)
De ce diplomați din China, Rusia, Bulgaria, Ungaria etc. se feresec mai mult sau mai puțin diplomatic sa treacă pe la noi ? Pen' că dincolo de pita cu sare umanoizii din adminsitrașie sunt ... dar lipsesc cu desăvârșire.
Problema populației vorbitoare de limba româna din partea asta de lume e:
1. Administrația:
- Coruptă
- Preocupată de aranjamentele personale și de grup, ceea ce nu le lasă (în ipoteza că ar vrea si ar putea) timp administrarea proiectelor de (re)construcție a țării.
- Incompetentă
2. Populația matura:
- 45% - țărani in proporție de 90% semi-analfabeți (vorbesc serios, nu exagerez)
- 55% - populație urbana din care,
probabil 80% muncitori, funcționari, semiintelectuali si intelectuali lipsiți de cultura civică. Fiecare dintre aceștia au cel puțin o rudă, prieten sau rudă a unui prieten care lucreză in administrație (spitalul județean, politie, inspectoratul școlar, prefectură, primărie, etc.) și la care, la o adica poate "apela" si care reprezintă acea pilă pe care nu ar da-o pentru nimic în lume pe un sistem admistrativ funcțional bazat pe lege, reguli, proceduri, birocrație.
Restul, 20% ... restul. Cei care in 25 au ieșit la o curățenia generală, grabiți dar entuziaști ... un entuziasm amar, lipsit de sperață.
Aștia sunt cei ce se recunosc ușr căci ridică tonul si se ceartă cu funcționarul de la ghișeu cerându-i sa-și facă datoria. Asta sub privirile restului populației cu zambet complice si timid aprobator dar metamorfozat din cel slugarnic si umil-cerșetor adresat funcționarului.
Ei se mai recunosc căci nu dau șpagă la nimeni, merg la vot deși nu au cu cine vota, mai întorc capul din când în când spre vest dar revin rapid si se apucă de treabă căci timpu-l le e potrvinic.
Așa că,...
Chinezul acela mic cu zâmbet ce pare naiv nu vine sa lase banii (munciți din greu si platiți deseori cu viețile anonime ale multor compatrioți) pe mâna jmecherului de pe malul Dâmboviței. Și apoi o fi Romania poarta între Vest si Est, dar ce să faci cu o poartă ???
8 oct. 2010
azi ca acum 20 de ani ...
...
Zilele trecute îți propuneam să ne reîntânlim, ca în primăvara din urmă cu 20 de ani. Ne-am luat cu treburile si am uitat ...
Acum mi-am reamintit, ... dar îmi zic că încă primavara nu a venit .. apoi privind mai atent îmi dau seama că a trecut și alta stă să vină ...
... O noua și altfel de viața vecină cu veșnicia ne va fi dată, cu siguranță; alfel de unde permanenta neadaptare la trecerea "firească" a vieții pe care o trăim? de unde stupoarea aceasta in fața trecerii unui timp care nu a fost niciodata altfel decât trecător? Cu alte cuvinte: deși nu am cunoscut veșnicia, deși am trăit mereu in vremelnicie de unde această inadaptare la efemeritatea zilelor ce le trăim?
Zilele trecute îți propuneam să ne reîntânlim, ca în primăvara din urmă cu 20 de ani. Ne-am luat cu treburile si am uitat ...
Acum mi-am reamintit, ... dar îmi zic că încă primavara nu a venit .. apoi privind mai atent îmi dau seama că a trecut și alta stă să vină ...
... O noua și altfel de viața vecină cu veșnicia ne va fi dată, cu siguranță; alfel de unde permanenta neadaptare la trecerea "firească" a vieții pe care o trăim? de unde stupoarea aceasta in fața trecerii unui timp care nu a fost niciodata altfel decât trecător? Cu alte cuvinte: deși nu am cunoscut veșnicia, deși am trăit mereu in vremelnicie de unde această inadaptare la efemeritatea zilelor ce le trăim?
1 oct. 2010
Român in Europa
In contextul European in care, cu sau fara voia noastra existam, SUNTEM UN POPOR DE PRIMITIVI.
Nu stim sa construim nimic semnificativ, complex sau important. Culegem porumbul il macinam si-l facem mamaliga.
Daca ne apucam de o afacere in 99% din cazuri nu trecem de nivelul negotului de taraba. Daca ne trimitem copii la scoala ii punem sa alerge dupa nota 10 si coronita iar dupa 12-16 ani ne trezim cu ei incapabili sa lege un capat de ata. Daca ne adunam trei sa facem ORICE, pana sa incepem, ne luam la paruiala.
Acestia suntem domnilor, fie ca va place, fie ca nu!
Nu stim sa construim nimic semnificativ, complex sau important. Culegem porumbul il macinam si-l facem mamaliga.
Daca ne apucam de o afacere in 99% din cazuri nu trecem de nivelul negotului de taraba. Daca ne trimitem copii la scoala ii punem sa alerge dupa nota 10 si coronita iar dupa 12-16 ani ne trezim cu ei incapabili sa lege un capat de ata. Daca ne adunam trei sa facem ORICE, pana sa incepem, ne luam la paruiala.
Acestia suntem domnilor, fie ca va place, fie ca nu!
Romania: What the hell happened ?
Este intrebarea pe care si-o pune un om venit in vizita in Romania din "lumea civilizata", din tara libertatilor individuale. Pentru a intelege intrebarea trebuie sa vezi tara din care vine. America e tara in care locuitarii sai si-au creat in decursul putinilor ani de isorie o lume in care sa poata trai firesc. Nu bine, nu perfect, ci rezonabil, simplu si decent. Cei care vin la noi de acolo nu sunt stupizi, nu se asteapta sa gaseasca alaturi de restaurantele Mc Donald's si un stil de viata american. Cauta insa sa inteleaga si sa descopere un stil de viata romanesc. O regula, o logica dupa care traiesc locuitorii unor meleaguri binecuvantate geografic. Dupa cateva zile de incercari americanul nostru paraseste Romania pe la Otopeni. In cateva ore e la el acasa, seara, in pat, incercand sa adoarma. Priveste in urma la cele petrecute ... si frustrat si nedumerit excalama: "Romania: What the hell happened??". Se ridica din pat, trece la tastatura PC-ului, si parca vrand sa scape de povara aminitirior scrie : Romania: What the hell happened??
Abonați-vă la:
Postări (Atom)