Politică și democrație la români

De câțiva ani refuz să mai discut despre politica din România. Am sentimentul că orice comentariu sau discuție ar induce automat o legitimare clasei politice. Personal consider că întreaga clasă politică românească este complet ilegitimă și orice discuție despre politica românească contemporană trebuie să plece de la lustrația întregii clase de politicieni.

Interesul privat nu este doar o prioritate a oricăruia dintre politicienii autohtoni, este cu mult mai mult decât atât: este o condiție a statutului de om politic. Dacă vreți, accederea la statutul de om politic se face prin trecerea unui examen al lipsei de onestitate, al capacității de a genera fraudă și a deservi interese private și de grup. Membrii clasei politice românești nu fac "politică" ci trafic de interese și favorizare de grup într-o economie energofagă și complet ineficientă.

*

Într-un articol din FP, un grec spune despre țara natală: "În Grecia nu ajunge resetarea sistemului politic, nu este nevoie doar de noi lideri, ci și de noi cetățeni".  Dimitrios Triantaphyllou face o descrie succintă a clasei politice grecești, care, grupată în jurul a două partide tradiționale, au ca singură logică de legitimare a reprezentativității politice favorizarea susținătorilor acestora indiferent de costuri și merite: " ... promiteau joburi și dădeau susținătorilor locuri de muncă ... utilizau statul pentru a-și recompensa susținătorii politici" când acest sistem a devenit imposibil de întreținut a intervenit criza. Crizei i-a urmat șomajul, dar șomajul de 22% nu a atins decât tangențial clientela politică, grosul șomerilor fiind din sectorul privat, adică chiar sectorul care mai producea cât de cât plus valoare în Grecia.

Ceea ce se petrece acum în Grecia ne este cunoscut: grecii refuză să accepte dezastrul în care se află, refuză să vadă cămările goale, falimentul care depășește de câteva ori capacitatea lor de producție. Cine este vinovat de falimentul Greciei? Clasa politică sau proprii săi cetățeni?

*

7 milioane de români au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu, un președinte destul de voluntar, grobian după cele mai multe dintre standarde și deloc comod pentru adversarii politici sau chiar pentru aliații săi, un președinte care a întreținut pe perioada mandatelor o atmosferă încordată presărată cu multe scandaluri dar lipsită de rezultate concrete în pedepsirea fraudei de stat și a politicienilor care o întrețin și o cultivă în interesul lor și al clientelei din sfera privată. 

Cu toate acestea regimul Băsescu comparat cu cel al lui Adrian Năstase reprezintă clar un progres măcar și doar prin reducerea masei clientelei politice ori prin sporirea masei de justițiabili de factură penală cărora DNA-ul le instrumentează dosarele în procesele îndelungi spre un final cu condamnare. Libertatea presei, îngrădită cu brutalitate în anii începutului de secol de aroganța premierului alintat ironic dulce-amărui "Bombonel", se bucură acum de o deplină putere de exprimare dovadă stând chiar campaniile de presă care au contribuit covârșitor la eșecul personal al președintelui la scrutinul încropit la finele lui iulie 2011.

Compatrioții mei, majoritatea acelora care din când în când mai vin la vot, au optat pentru demiterea președintelui răspunzând chemării disperate a unei părți a clasei politice care vede cu groază cum ștreangul justiției i se strânge la gât de la o zi la alta. 

Și iată cum, din sila de a mai privi către clasa politică, acum mă văd pus în imposibilitatea de a mai privi către cei pe care îi credeam victime ale sistemului politic, concetățenii mei cu memorie scurtă.

Guvernul Ponta, tandemul Ponta-Antonescu sunt cel puțin expresia infantilității noastre politice. Bâlbâielile lor sunt bâlbâielile noastre. Inepția gesturilor lor reprezintă inepția opțiunilor noastre, felul în care ei au înțeles să se servească după bunul plac de politică este expresia felului stupid în care noi am înțeles să ne folosim de democrație, o democrație pe care nu o merităm, pentru care, de altfel, nici nu am luptat și pe care nici nu cred că ne-am dorit-o cu adevărat vreodată.

*

Cetățeni români la vot

Ia te uită! ăsta e blogul meu.

... deschis acum 2 ani jumate, reactivat în septembrie 2011 odată cu lansarea PNR și abandonat în februarie când am ieșit din proiectul PNR devenit, în fapt, PMN.

*

Bleen a început să scrie în urmă cu 4 ani și a perseverat cu o frecvență de 1 articol pe zi. Acum are o oarecare notorietate și un cuvânt citit de câteva mii de internauți. Eu de ce nu aș face asta? La urma urmei nu contează despre ce scrii, cum scrii, cât important e să scrii ceea ce vezi, înțelegi și crezi. Articolele nu trebuie să fie lungi, sofisticate, pretențioase. Trebuie să fie oneste. Cât despre subiecte: puzderie. Ai ochi, urechi, mirare, furie, bucurie, ceea ce poate fi suficient. Desigur toate acestea trebuie să fie fierte la focul mic al perseverenței.

Blogăreala nu este un exercițiu pentru cititori cât unul pentru sine:

1. Este un jurnal al vieții tale, în care poți înregistra toate stupizeniile cu pretenție de gesturi, fapte, gânduri pe care le poți crede la temperatura momentului ca fiind mărețe.
2. Este ocazia unică din zi pentru a rememora vorbele, faptele gesturile și, eventual, de a scăpa de frustrarea ratării zilei ce a trecut prin perspectiva promisiunii zilei ce va veni.
3. Când scriu sunt nevoit de a consulta dex-ul, ro-en, en-ro, enciclopedii online, wiki, ziare, reviste. Deci vrând-nevrând mai pun ceva la bruma de zacuscă culturală dobândită autodidact și superficial de 40 de ani.  

*

Trăiesc de peste 30 de ani în Galați și m-am săturat. Vreau să părăsesc orașul ăsta prăfuit, monoton, stupid și leneș. Simt cum spiritul ăsta mă învăluie și mă transformă într-unul de-al lor, stupid, prăfuit, monoton.

Dincolo de alte orașe mai mari sau mai mici ale țării, Galați-ul  este orașul-bloc prin excelență. Comunitatea locală, este inexistentă, fiecare dintre noi trăind izolați în apartamentele din prefabricate de beton. Campaniile electorale sunt duse cu megafonul, afișul sau goarna. Sfârșitul de săptămână este petrecut în curtea blocului, la un grătar cu bere, în grădinile arse de soare și împrejmuite cu garduri din sârmă ruginită ori în garajele de beton încins dar sub care fiecare și-a săpat un beci pentru a-și ține vinul rece. Muzica lăutărească, de cele mai multe ori cu accente orientale acoperă amestecul de glasuri răstite și hodorogite de tutun sau băutură.

Cu o populație de 80 de mii în 1950 industrializarea forțată varsă peste 100.000 de țărani din localitățile învecinate în noile cartiere de blocuri. Comunitățile rurale cu care aceștia erau obișnuiți sunt înlocuite de asociațiile de bloc, organizațiile de partid și ordinea proletară.

Treptat, odată cu fundamentarea proprietății de stat, cultivatorul de odinioară se transformă în culegătorul de bunuri din avuția comună, o formă de furt pe care penalul colectiv o grațiază mereu și o legitimează pervers, tăcut, transformând-o treptat într-o complicitate permanentă: un cornier, un rulment, o bucșă sau o bobină de sârmă este transferată zilnic din gestiunea societăților de stat în balcoanele blocurilor din prefabricate.

Harnic cât fusese țăran, muncitorul se transformă treptat în mimul muncii proletare descrise de manualele revoluționare ale anilor 50-60. Spre anii 80 lozinca lozincilor era: "Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc". Cornierele, țevile transferate din avuția de stat în cea privată încep să închidă balcoanele-magazii, aducând astfel la vedere o realitate cunoscută și acceptată de fiecare.

La finele anilor '80, mai bine de 300.000 de proletari, ingineri și, eventual, intelectuali populau spațiul cenușiu al orașului. O masă inertă, cuplată la frecvența celor trei schimburi ale industriei siderurgiste de foc continuu.

După 1990, complicitatea continuă, însă dintre noi se ridică întreprinzătorii privați care vor aduce furtul la dimensiuni industriale. Acum doar foarte puțini, mai ales ultimii onești rămași de căruță, mai fură cornier pentru balcoane căci, sub privirile vigilente ale societăților private de pază, pe poartă mai ies ilicit doar transporturi organizate.

Din 1990 până astăzi nimeni nu a condamnat obiceiul transferului oneros din avuția statului în cea privată. Condamnarea furturilor mărunte cu care am fost obișnuiți ar fi trebuit condamnate oficial odată cu condamnarea comunismului. Tot astfel ar fi trebuit explicit condamnate practicile periferice ale societății noastre multilateral pervertite: atribuirea posturilor pe sistemul de pile și relații, munca la stat ca protecție socială a familiei privilegiate (practică care a infestat astăzi, dincolo de primăriile și instituțiile administrației locale și universitățile și școlile de stat), descurajarea muncii și încurajarea simulării acesteia.

Privatizarea indiană a SIDEXULUI și economia de piață au stins treptat avântul siderurgic. Populația s-a redus la 240.000 iar parte din ea se poate vedea în zilele caniculare de-a lungul Falezei Dunării, pe terase ori la ștrandul de la Turn. Inițiativele private, episodice și lipsite de entuziasm se reduc la magazine mici, câteva firme de construcții care au monopolizat lucrările finanțate de stat și câteva zeci mai mici trăind la umbra primelor. Modernizarea orașului se face lent și haotic, asfaltările străzilor mai ales înainte de alegerile locale, lucrările depășesc mereu cu luni nenumărate termenele finale, șantiere sunt abandonate cu lunile fără ca nimeni să spună de ce, bugetele sunt topite instant în proiecte cu efecte cvasi-invizibile.

Așa cum spuneam, vreau să plec de aici. Voi merge în București. Din lac în puț veți spune și veți avea probabil dreptate. Dar sunt un provincial care nu mai poate emigra peste hotare căci rădăcinile sunt adânci iar fascinația capitalei este mare.

Onestitatea în politică!?!

Celor onești ce fac politică în partidele de stânga ori de dreapta ori de aiurea și și-au pierdut speranța în UMANITATEA și ONESTITATE nației noastre:


Dragii mei cred că experiența voastră vă îndreptățește să fiți sceptici ... eu unul și mulți dintre prietenii mei din Noua Republică, muncim onest și plătim impozite de peste 15, 20 ani și nu am avut timp de politică ... ne-a încrezut în PNL, PD, și apoi PLD, PDL ... Acum, însă, nu mai avem în cine ne încredere ... ce alternativă avem?

Mulți dintre voi sunteți sceptici că putem construi Noua Republică cu oameni onești și ne avertizați: cohorte de oportuniști ne vor umple sediile .... Dar, după 15 ani în care am semnat lună de lună OP-uri a căror valoare trecea destul de des de aceea unei garsoniere ... credeți-mă, vom fi al dracului de vigilenți la colegii care vor încerca să se strecoare pe liste cu gândul la a pune lăbuța pe banii pe care NOI ÎI VIRĂM la buget LUNĂ de LUNĂ, cu scadența neiertătoare la 25, executare pe 15 fără drept de apel .... Câte 40-50.000 lei lunar ... sau 400-500.000 lei ... din buzunarul NOSTRU, așa cum scriam acum un an și 2 luni aici:
http://dansilvan.blogspot.com/p/motivatie.html

Înțelegeți esența Noii Republici?

Ne luăm țara înapoi de la cei cărora le-am dat-o în administrare. Pentru asta mi-am tocmit un manager care să-mi păzească bussinesul cât timp eu mă duc să văd pe unde mi-s banii, domnilor !
Noi nu avem nevoie de banii de la buget căci noi am învățat cum să-i virăm acolo. Am învățat asta de la Ionuț Popescu, de la revista Capital, Idei de Afaceri, CODECS Romania și de la alte instituții de onestitate în afaceri. Iar nouă ni s-ar usca mâna să furăm de la semenii noștri!

Apoi odată ajunși acolo vom face ceea ce actualii senatori și deputați nu o fac (căci altfel și-ar ataca propria ființă coruptă): vom striga la fiecare și le vom cere socoteală așa cum declaram aici
http://dansilvan.blogspot.com/2011/10/daca-este-sa-caut-o-cauza-primara-celor.html

sau aici

http://dansilvan.blogspot.com/2011/11/noua-republica-primul-tau-partid.html

Iar dacă voi sunteți de bună credință, și din câte scrieți pe aici așa pare că sunteți, și în PDL, PNL, UDMR v-ați pierdut speranța în "factorul UMAN" atunci vă așteptăm alături de noi!

Căci dacă nu NOI, atunci CINE iar dacă nu ACUM atunci CÂND?

Noua Republică - primul tău partid!

La un moment dat ajunsesem să-mi urăsc țara, până când m-am lămurit că nu țara, ci oamenii sunt cei ce o distrug sau o sfințesc. Orașele, comunitățile, în sine, nu au nimic găunos ci oamenii care o compun. Speranța noastră este că răul vine din obrăznicia, tupeul și vehemența cuibărită într-o minoritate hulpavă. Dacă o misiune ne-am asumat pentru pentru viitorul apropiat, este descoperirea celor care, din bun simț, au stat mereu de-o parte. Apoi, să descoperim printre aceștia, și pe cei ce, în plus, au responsabilitate, curaj și tenacitate, pentru ca laolaltă să punem răul cu botul pe labe ...

Ce invitație mai bună la cetățenie activă, la acțiune politică vreți?

http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-10729783-harta-dinamica-primarilor-din-marile-orase-anchetati-dna-sau-trimisi-deja-judecata.htm?cfnl

Justiția începe să își facă treaba iar ei sunt speriați, bulversați și preocupați să scape. Vom vedea în zilele ce vor urma cum nimicul din "omul politic" va genera trădarea cârdășiei pe care și-au fundamentat frauduloasele ascensiuni "politice*", acumulările de avere și osânză.  Acum e momentul să ne luăm țara înapoi ! PSD, PC, PNL, PD-L sunt niște mere mari, frumoase dar putrede și goale de conținut. Cei câțiva potentați, baroni locali, experții electorali, șulfele de partid, clientul lor "politic", sponsorul veros, acum sunt loviți de DNA. Credeți că ceva ne mai stă în cale? Nu e vreme de dezbateri sterile, de îndoieli metafizice. Acum trebuie să facem calcule și să trecem rapid la acțiune.

Noua Republică devine partid politic, un ALTFEL de partid politic decât merele găunoase pe care le știm. Fiecare dintre noi trebuie să ne punem ideile și rațiunea în slujba acestei construcții. Vremea când stăteam deoparte și criticam a trecut, acum trebuie să punem mâna și să facem ceea ce ei nu au vrut să facă!

La fiecare 5-7 zile fiecare grup local al Noii Republici se dublează. Cetățenia activă s-a pus în mișcare. Dezbaterea este cuvântul cheie. Fiecare în parte avem idei bune, laolaltă ideile devin geniale! Aplicarea lor ulterioară nu mai ține de bunăvoința lor, ci de voința noastră!

Noua Republică este, pentru mulți dintre noi, primul nostru partid! DEMOCRAȚIA, POLITICA, VOTUL, sunt noțiuni, în sine, frumoase dar pe care găinarii, oportuniștii, șmecherii zilei și clientela lor le-au terfelit prin noroi. Pentru mulți dintre voi Noua Republică va fi primul partid. Voi ați stat peste 21 de ani de-o parte pentru că nu v-a plăcut ce vedeați petrecându-se în "politica" lor, în ceea ce ei au vrut să credem că înseamnă politică. Câțiva dintre voi v-ați implicat crezând că puteți dilua mârșăvia dar v-ați ales cu hainele zdrelite, cu vocile răgușite. Ei v-au privit prin geamul fumuriu al limuzinelor în timp ce voi  lipeați afișele kitschoase în campaniile lor zgomotoase. Singura voastră soluție este o altă construcție. 

Cum va fi Noua Republică? Nu știu, cei ce o vor construi încă se adună. Ce știm cu certitudine este că:

1. Fundamentul noii republici va fi CETĂȚEANUL ACTIV.
2. În Noua Republică dreptul la opinie, la susținerea argumentativă a propriei opinii, nu mai este doar un drept ci o OBLIGAȚIE.
3. Structura Noii Republici va fi una PLATĂ. Nu organizații de femei, tineri, pensionari, etc, șefi de grup, șefi de șefi de grup, maeștri ai manipulării și reprezentării "dezinteresate".
4. Membrii ei sunt au drepturi EGALE și puternice. Primul și ultimul venit, membrii și liderii săi au aceleași drepturi.
5. Liderii Noii Republici vor fi membri ce-și vor asuma RĂSPUNDERI nu privilegii.
6. Autoritatea liderilor se va baza pe SUSȚINEREA membrilor, retragerea susținerii va duce instantaneu la pierderea autorității încredințate.
7. Liderii Noua Republică vor avea MANDAT IMPERATIV. Retragerea mandatului de lider va sta permanent la îndemâna membrilor.

Acesta este Noua Republică, PRIMUL TĂU PARTID!

_______________________________

*)  Politica, democrația și votul sunt singurele instituții viabile pentru organizarea unei comunități. Ele, în sine, nu au nimic găunos. Omul "politic" le-a terfelit prin simulare și pervertire în scopul intereselor personale. De acum înainte va trebui să folosim ghilimele pentru termenii politică, democrație și vot referindu-ne la sensurile lor, actual și vremelnic, pervertite.

Sub-demnitatea umană

Sub-demnitatea umană: oameni îngenunchiați în ... spatele consilierilor locali!

Nu știu ce să comentez mai întâi: demnitatea umană ajunsă sub pulberea uliței,  grotescul intelectualului îngenunchiat în spatele alesului local, scroafa îngrășată de prostia și ignoranța noastră de non-cetățeni,  mârlănia impasibilă a bădăranului stând întors cu spatele la femeia îngenunchiată în fața osânzei locale? Lacrimile copilului privindu-și tatăl cu demnitatea distrusă?

Oameni buni, ce se întâmplă cu voi? Ați lăsat slugile să vă secătuiască ființa, le-ați dat ultima bucățică din farfuria copiilor voștri? Și acum, ... acum vindeți demnitatea copiilor voștri, aruncându-i prin exemplul vostru într-o sclavie din care nu vor mai ști că au voie să iasă!

________________

Priviți-le figurile cu atenție, ... aroganță, îmbuibare, nesimțire ... beția puterii urmată de letargia provocată de ignoranța noastră.

(sursa foto: www.adevarul.ro)

Replică la articolul bine scris dar rău intenționat la lui Claudiu Târziu

Replică la articolul bine scris dar rău intenționat la lui Claudiu Târziu
________________________________

Domnule Târziu, nu sunt unul dintre anonimii care se ascunde în spatele unui nickname, nici Ioana pe care am avut ocazia de a cunoaște la București, unde și noi am venit din Brăila și prăfuitul Galați pentru a vedea cu ochii noștri făcătura.

Cu tot respectul pentru sursa dumneavoastră, și cu recunoașterea adevărului că nu numărul ci calitatea contează, pot spune că cei din sală erau pe la 200.

Dincolo de asta, interesul nostru a fost să vedem cât de reali sunt cei ce au născocit, cu mai mult sau mai puțin talent, Manifestul cu pricina.

Pentru noi a fost suficient ce am văzut. Mihail și prietenii săi nu sunt nici dar nici niște naivi, nici legiunile Împăratului Traian dar nici niște domnișoare de pension.

Cu aceste concluzii, domnule Târziu, noi am revenit acasă și ne-am apucat de treabă. Acum suntem la a patra întâlnire săptămânală iar oamenii care ni se alătură, desigur nu cu sutele și nici cu zecile nu sunt nici exaltați și nici oportuniști. Sunt oameni care cu greu rupt două-teri ore din timpul și programul lor, mereu încărcat, dar care nu vor să rateze și ceea ce acum pare, cea de pe urmă șansă.

Ei sunt determinați, conștienți de ce ne așteaptă dar deciși.

În numele acestora, domnule Târziu, vă transmit că ne simțim ofensați că, atacându-l, din motive ce nu ne privesc, pe Mihail, loviți de fapt în inteligența și onestitatea noastră.

Oare de ce oameni onești ca dumneavoastră nu înțeleg, sau nu vor sa înțeleagă, că dincolo de ce ne desparte, ca cetățeni, sunt câteva valori care ar trebui să ne înfrățească?

Democrație și Meritocrație

Nu este așa că politicul e plin de diletanți? Așa este, dar asta, în sine, nu este rău.
--------------------------------------------------

Nicăieri în lumea democratică politica nu se face cu experți ci cu cetățeni. E drept că uneori politicianul nu este doar diletant ci mai este și ticălos sau idiot de-a dreptul. În condițiile în care majoritatea prezintă caracteristicile din urmă, clasa politică și spectacolul ei devin grotești. Unii radicali, oameni educați, se vor grăbi să arunce vina pe lipsa de competențe ale oamenilor politici, ignorând că diletantismul este doar unul, nu și cel mai rău dintre metehnele omului politic dâmbovițean. Se naște aproape automat curentul-reparator denumit în ultima jumătate a secolului trecut "meritocrație", o dictatură a elitelor competente, bazate pe accesul la putere al oamenilor pe baza meritlor validate prin examen, diplome, certificări sau , peiorativ, test IQ.

Meritocrația este mai degrabă ideologie nu sistem de guvernare. Meritocrația fără democrație este o altă formă de aristocrație. În care reprezentantul se impune prin  "merite" și nu mai depande de voința onor' popor. Instața care impune nu mai este cetățeanul alegător ci un sistem de evaluare al meritelor, calităților și Doamne fer', al IQ-ului. Cu toate acestea un astfel de om poate fi și ticălos în aceeași măsură în care este merituos.

Din câte știu eu, conceputul este destul nou și vine mai degrabă să impună o exigență în administrație și/sau organizațiile de bussines. Eu zic că soluția este educarea cetățeanului care să poată cântări mai bine între candidați, eventual să-și impună candidații reprezentativi  și să poată deosebi între demagog, ticălos și omul politic veritabil, onest și harnic. Dar frâiele deciziei trebuie să rămână la cetățean!

Foarte adevărat este că aparatul politic, vremelnic, și cel funcționăresc, permanent, din cadrul guvernului, parlamentului și administrațiilor locale trebuie separate foarte clar și ponderea primului redusă DRASTIC. Ei acum da, accesul în aparatul politic se va face democratic iar accesul în cel funcționăresc, da, prim merite: concurs, rezultate anterioare, carieră ...

Oricum, dacă e să căutam modele funcționale, eu m-aș uita la constituția USA, o lectură plăcută, simplă și plină de sevă. Să ne apucă să răsucim roata nu numai că e inutil dar este REVOLUȚIONAR de periculos.